”De acum, am pretentii de la tine”

Ar trebui sa invat mai multe dupa noaptea asta. Ar trebui sa invat sa ma las surprinsa. Sa…let it be. Ar trebui sa nu mai judec oamenii doar dupa prima impresie, sau dupa primele impresii. Ar trebui de fiecare data sa apreciez lucrurile frumoase care ma surprind la oameni. Sa le constientizez in primul rand. Ar trebui sa tin aproape de mine oamenii care vad in mine unele lucruri frumoase pe care eu nu le mai vad. Ar trebui sa ma bucur ca mai sunt oameni care vad ca sticlele cu vin romanesc au etichete in engleza, desi sunt pe mesele noastre. Sau ca mai sunt oameni care danseaza desculti.  Si mai ales ca mai sunt oameni care reusesc sa ma citeasca atat de bine, desi nu ma cunosc indeajuns.

Lasă un comentariu

Filed under Chestii

”Te voi uita! Te uit deja! Priveste cum te uit! Priveste-ma!”

hiroshima-dragostea-mea_1_fullsize
Cred ca e cea mai…”dureroasa” carte pe care am citit-o in ultima vreme. ”Hiroshima, dragostea mea”. Am inceput-o dimineata, in metrou, cand am iesit de la metrou deja simteam cum se scursese toata ”atmosfera” cartii in mine, o colega chiar ma intreba dupa cateva ore: ”Ce ai, nu pari in apele tale…” Ma gandeam ca poate nu e de la ea, insa acum nu mai am niciun dubiu. Nu eram tocmai pregatita. Nu simt nevoia sa mai citesc anexele, cel putin nu acum. M-a impresionat enorm,  nu am fost in stare sa misc nici macar un deget, nu stiu ce fragmente mi-as fi dorit sa am subliniate…
Anyway, cu fiecare minut ce trece simt ca se aseaza frumos in mine.  Insa, daca cineva m-ar ruga sa-i recomand o carte scrisa de Marguerite Duras, cu siguranta nu ar fi prima pe lista, mi se pare ca se adreseaza unui anumit fel de cititor…

Lasă un comentariu

Filed under Carti

„‘Cui i-e frica de Virginia Wolf”

Impecabil.
E tot ce-mi vine sa scriu, si apoi sa ma intorc in mine, sa pastrez sentimentul asta macar inca putin.  Imi dau seama ca de piesele de teatru pe care le iubesc din tot sufletul nu am reusit niciodata sa scriu,  sau sa scriu intr-adevar cum le simt.  De parca mi-ar fi frica sa nu isi piarda savoarea de indata ce arunc niste cuvinte pentru a le defini asa cum se oglindesc in mine.  ”Cui ii e frica de Virginia Wolf” e una din iubirile mele vechi.  Mi se facuse atat de dor, incat din momentul in care am aflat ca se joaca (de data asta din timp), am vorbit cu toata lumea de ea. M-am bucurat ca un copil, ca de prima zapada dupa 5 ani de ierni fara fulgi, si ce e si mai ciudat e ca nici nu stiam  cat de mult imi lipsise. As mai vedea-o de inca alte 5 ori, chiar si la Godot, desi nu-mi place locatia. M-as indragosti a mia oara de George, si as iubi-o si ura-o pe Martha la fel de mult ca acum multi ani, cand am vazut piesa pentru prima data. M-as lasa furata de fiecare cuvintel din text, de fiecare replica, de fiecare joc si situatie, fiecare personaj. Nu vreau sa spun mai multe. Mergeti la ”Cui ii e frica de Virginia Wolf”.
E…impecabila.

Lasă un comentariu

Filed under Teatru

Spune-mi ce citesti, ca sa-ti spun…ce-am citit – 2013

Sunt tare mandra de mine ca pana la sfarsitul anului trecut am ajuns la zi cu listele…de carti citite, carti cumparate, carti de cumparat.  Parca am reusit sa fac putin curat si in mine cu ocazia asta. Ce am citit in 2014?

1) Scrisori de dragoste catre o printesa chineza –  Matei Visniec

2) Cea mai frumoasa carte din lume –  E.E. Schimitt

3) O zi perfecta – Martin Page

4) Consultatia – Laurent Seksik

5) Eseu despre orbire – Jose Saramago (neterminata)

6) Cruciada copiilor – Florina Ilis (neterminata)

7) Oscar si tanti Roz –  E.E. Schmitt (recitita)

8) Pe cand eram o opera de arta – E.E. Schmitt

9) Ce ne spunem cand nu ne vorbim – Chris Simion

10) Povestiri inedite – William Faulkner  (neterminata)

11) Despre ploaie – Martin Page

12) Cartea lui Mos Oposum despre pisicile poznase –  T.S. Eliot& Axel Sheffler

13) Potentialul erotic al sotiei mele –  David Foenkinos (neterminata)

14) Iarna barbatilor – Stefan Banulescu (neterminata)
15) Teatru – Jonas Gardell

16) Teatru – Lars Noren

17) Contorsionista – T.O Bobe

18) Cum mi-am petrecut vacanta de vara – T.O Bobe

19) Combustibilii – Amelie Nothomb

20) Jurnalul randunicii – Amelie Nothomb

21)Peplum – Amelie Nothomb

22) 13.99 – Frederic Beigbeder

23) Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii – Andreea Valean&Catalin Mitulescu

24) Cobai – Lia Bugnar&Vali Florescu

25) Pisica Verde –  Elise Wiek

26) 9+1 povesti cu mustati despre niste hamsteri cu adevarat adevarati – Victor Bojan

27) Maimuta goala-  Desmond Morris (neterminata)

28) Penelopiada – Margaret Atwood

29) Jurnal extim –  Michel Tournier

30) Iubiri caraghioase –  Milan Kundera

Au mai fost multe pe care le-am inceput si le-am abandonat.. sper sa nu-mi fac o obisnuinta din asta

Lasă un comentariu

Filed under Carti

Spune-mi ce citesti, ca sa-ti spun…ce-am citit – 2012

Ma tot uitam prin ”agenda cartilor” , si mi-am dat seama ca anul trecut pe vremea asta am uitat sa scriu ce am citit in 2012.  Here we go then:

1)  Mananca, roaga-te, iubeste –  Elisabeth Gilbert

2)  Lucruri minunate – Virginie Despentes

3)  Fascinatia raului – Florian Zellerlet

4)  Supa de pui pentru suflet- J. Cranfield & M.V.Hansen (neterminata in totalitate)

5)  Femei – Charles Buckovski

6)  Scris pe trup – Janette Winterson (recitit)

7) Adam si Eva –  Liviu Rebreanu (recitit)

8) Colectionarul – John Fowles

9) Paradisul fotografiei – Annie Ernaux & Marc Marie

10) Exuvii – Simona Popescu

11) Cea mai frumoasa istorie a fericirii – Andrecompte& Sponville&Jean Dellen& Arlette Farge

12) Romantic porno – Florin Piersic JR

13) Teatru – Samuel Becket (recitit)

14) 1984 – George Orwel

15) Crimele familiei Borgia  – Michael Zevaco

16) Jurnalul de la Tescani – Andrei Plesu (recitit)

17) Travesti – Mircea Cartarescu

18) Carte de nisip – J.L. Borges

19) Decameronul frantuzesc –  Sade

20) Isabela – Andre Gide

21) Casa blestemata – Basco Ibanez

22) Livada de visini  –  Cehov

23) Golem – Gustav Meyrink

24) Dragostea dureaza trei ani – Frederic Beigbeder

25) Orasul Domnului – Paulo Lins  (neterminat)

Cam asta a fost 2012 in materie de carti

 

 

Lasă un comentariu

Filed under Carti

Libertate

Nu stiu de unde sentimentul asta de… libertate.
Mi s-a cuibarit brusc, in suflet, nici macar nu stiam ca nu mai stiu cum e; nu stiu daca are legatura cu piesa de pe rock fm, sau cu multiplele schimbari prin care am trecut in ultima vreme. Insa mi se strange stomacul cand simt ca am iar aripi . Cat de multe lucruri ma tineau prinsa in diverse situatii, cat de greu imi era sa renunt la unele lucruri, cat de mult ma pierdusem pe drum.  Urasc schimbarile de orice fel, insa de data simt lucrurile putin altfel. Oare am mai…”crescut”?

Lasă un comentariu

Filed under Chestii

”Combustibilii” – Amelie Nothomb

Image

Mi-a fost tare greu pana m-am convins sa scriu cateva randuri despre ”Combustibilii”. Si asta pentru ca intre timp am mai citit doua carti minunate, despre care nu am apucat sa scriu. De aici si regretul ca voi scrie doar despre o a treia.

Mi-am comandat 3 carti scrise de Amelie Nothomb :”Jurnalul Randunicii”, “‘Combustibilii” si ”Peplum”.  Am citit ”Combustibilii” ca si cum…as fi mancat un desert. Replicile sunt simple, dar inteligente, le-am simtit ca pe o plasa, ca pe o panza de paianjen ce formeaza un intreg. Mi-a placut la nebunie cum este creat Profesorul, cat de bine se observa pe parcursul piesei de teatru cum se dezumanizeaza, cum i se schimba valorile. Pe Daniel l-am simtit creat ca un fel de unealta ca celalalte doua personaje sa se poata manifesta. Marina este neschimbata de la inceput pana la sfarsit, ea simte de la bun inceput ca razboiul (contra dezumanizarii :) ) este pierdut, si reactioneaza conform: este cea care vine cu ideea ca de fapt cartile sunt cel mai bun combustibil pentru a supravietui macar pentru cateva zile in plus. Ea este ispita.  Desi totul se petrece intr-o camera cu cateva scaune si o biblioteca imensa, personajele reusesc sa creeze foarte bine imaginea razboiului de afara, a bibliotecii universitatii, in care exista o multime de tevi, unde iti poti incalzi oasele pana tesatura paltonului miroase a parlit. ”Iadul este frigul”, cum cita Marina dintr-un autor, si in Iad totul se transforma, instinctele primare castiga lupta asupra umanitatii.

Ma tot gandesc, prin absurd, daca ar trebui sa-mi aleg o singura carte din biblioteca, ce as alege.. si care ar fi cele de care m-as lipsi fara niciun regret pentru cateva clipe de caldura.

PS: Dupa terminarea lecturii, mi-am dat seama ca Profesorul, Daniel si Marina sunt de fapt ”Combustibilii”, cartile arse sunt doar un fel de inscenare pentru adevarata combustie…

Lasă un comentariu

Filed under Carti

Boboaca

         Image

Este inimaginabil de frumos sa inveti pe cineva ce stii tu sa faci, de atata vreme, cu drag. Este extraordinar de motivant sa iei ”bobocul” si sa-l cresti, sa-l inveti baza, si apoi sa reusesti sa-i zidesti fiecare caramida din procesul asta de invatare pe care nici nu stiai de fapt ca il poti impartasi atat de bine. Sa zidesti bine locurile in care caramizile-si mai fac de cap, si nu se aseaza in mod firesc una peste alta, sa explici aceleasi lucruri de mai multe ori, sub forme diferite, cu speranta ca la un moment dat, cand va avea nevoie, isi va aminti macar una din explicatii si va fi de folos. Sa-i spui toate cliseele dar si toate chitibusurile pe care tu le-ai invatat doar singura, in atatia ani, cu grija mamei care trecuta prin viata vrea sa-si invete copiii din propriile-i greseli🙂. E minunat sa vezi cum te faci inteleasa, cum dupa 15 min deja se contureaza niste intrebari pertinente, cand exista o diferenta deja intre ”suprapusi” sau ”suprapozabili”, intre ”carosat” si ”cu prelata”.  Minunat sentiment!

Lasă un comentariu

Filed under Chestii

”Orfani”

             Image

Imi fusese tare tare dor de Teatrul Act, de salita mica, din sufletul pamantului. Nu stiu de ce nu mai trecusem pe la ei, insa asta seara am gasit un motiv pentru care o sa mai trec: ”Orfani”. Bineinteles, asta dupa ce lucrurile or sa se mai sedimenteze putin in mine. Nu mai reusise de multa vreme sa ma dea asa tare peste cap o piesa de teatru. Cred ca de la prima oara cand am fost la ”Ma tot duc”. Ma uitam la… cum s-au aprins luminile, cum actorii se tineau de maini, si se inclinau la aplauzele noastre, insa nu reuseam sa ies efectiv ”din” piesa ce se terminase cu cateva secude inainte. Nu, nu am simtit-o ca pe un ”film de hollywood”, cum spunea cineva putin mai devreme.  Am simtit-o pana in maduva oaselor. Fiecare replica, fiecare traire. Nu, nu m-a impresionat prin violenta, de data asta am simtit limbajul oarecum vulgar ca pe o punte de legatura cu societatea in care traim, atata tot. Mi-au placut super mult actorii. Pe Ionut Grama deja il iubeam din ”Cel mai frumos roman din lume”, si nici Simona Cuciurianu si Laurentiu Banescu nu au fost mai prejos. O piesa despre familie, despre limite, despre relatia cu tine insuti si relatiile cu ceilalti. O piesa despre societatea violenta in care traim si despre impactul direct sau indirect  al ei in viata de familie.  Am empatizat cu fiecare dintre personaje, poate si de asta m-a impresionat asa tare. Habar nu am. O sa-mi doresc oricum sa o revad, sa-mi masor schimbarea.

Lasă un comentariu

Filed under Teatru

”Ce zile frumoase”

ce_zile_frumoase

Am fost ieri la ”Ce zile frumoase”, desi piesa e de ceva vreme la Unteatru, si ma mai tentase de cateva ori. Recunosc ca imi fusese putin frica de ea, frica pentru ca era totusi teatru absurd, pe care nu stiam daca chiar sunt pregatita psihic sa-l diger.

Pe Sabrina Iaschevici  nu o mai vazusem pana acum, insa am ramas profund impresionata. O piesa extrem de grea, jucata impecabil. Nici nu-mi pot imagina piesa jucata de altcineva in momentul asta, sau cel putin nu asa… Nu citisem textul, si desi in primele 10 min nu m-a prins cu nimic, dupa am intrat in hora obiectelor, cuvintelor, si am ramas uluita. O piesa care iti da alte notiuni despre singuratate. Despre rutina. Despre limitele umane, despre dependenta si independenta, despre comunicare. O piesa care m-a impresionat aproape pana la lacrimi (in momentul in care Willie incepe sa fredoneze melodia auzita din cutiuta muzicala a lui Winnie). O piesa pe care as mai vedea-o cu drag, si de la care am ramas cu diverse replici:” solemn, garantat, veritabil, pur” , ”nicio durere, aproape niciuna, nu-nu”, sau ”vechiul stil, dulcele stil vechi” :)

Lasă un comentariu

Filed under Teatru