Spre Teatrul Metropolis

Am visat.  Inca sunt convinsa de asta.

Nu imi explic insa de unde am biletele:)), daca chiar…am visat

Plec mai devreme de la munca. Pana in 7 trebuie sa ajung sa imi iau biletele rezervate acum doua zile.  Ma dau de trei ori peste cap,  sa ajung cat mai repede la metrou, urc prima scarile, dau peste un tip de doua ori mai inalt ca mine, nici nu imi cer scuze,  ies exact unde trebuie si fug cat pot de repede inspre intersectia de la ASE.

Intuneric fiind, si eu mioapa bine, zic…hai sa fiu sigura, intreb pe cineva care e Mihai Eminescu si unde e Metropolis, sa nu aterizez cine stie pe unde.  O batranica la semafor, cat mine de inalta, foarte draguta si amabila, imi explica si se ofera sa ma duca chiar ea, mergand in aceeasi directie. Pana sa spun eu ca ma grabesc, si ca nu e nevoie, super babuta traversase deja in doi timpi si trei miscari, si ma astepta pe partea cealalta. Vazand ca are motorase mai bune ca mine la picioare, accept incantata ca am mai gasit si un om batran cu care sa vorbesc. Si incepe raliul. Baga o viteza, cu pasi mici, de trebuie uneori sa alerg pe langa ea. Micuta fiind, depaseste cu usurinta trecatorii, se strecoara printre masini, spunandu-mi mereu ca e foarte frumoasa zona, si ca ajungem imediat.  Afland ca face „cursa” asta de doua ori pe saptamana, ma las pe mana ei, chiar daca deja mi se pare ca ajungem la capatul lumii. Dupa discutiile tipice „Trebuie sa iti iei un baiat cu bani, ca tu esti desteapta, asta meriti. Numai ca nu il poti comanda la Romarta” (nu am inteles legatura oricum:)) ), „Aici e Piata Spaniei, foarte frumoasa zona, plin de ambasade, cine le mai stie numele.”….si dupa 20 min daca nu mai bine de alergat, mi se intrezareste ceva galben pe partea stanga la orizont. Un Raiffaisen. Langa, un Mega Image. Si ma lasa picioarele… Ajunsesem la zona pe care o stiam si eu. Mihai Eminescu. Intersectat cu Mosilor. Exact in capatul opus al strazii. Imi prezinta strada: „Aici este Mihai Eminescu”, de parca strada ar fi formata din 5 mp, imi spune…”Mi-a parut bine, sanatate”, si a tulit-o.

Am innebuniiiit! Ajunsesem exact acolo unde nu trebuia sa ajung, stiam ca Eminescu tine de la Romana pana aproape de Obor, si ca nu avea rost sa ajung acolo, la Obor, unde stiam zona,deoarece teatrul e pe la Romana. Do I make any sense? Mi se paruse ca toata calatoria cu babuta fusese un fel de … „La tiganci”, simteam ca mersesem un secol, ca drumul nu se mai termina, iar la capatul drumului sa te trezesti intr-o alta…parte a orasului..sperand ca o sa te lase in fata la Metropolis… no way!

Nu mi-am dat seama ca acolo la intersectie sunt taxiuri, si am luat-o la fuga in directia opusa… Nu am vazut niciun taxi pe drum, si tot speram sa fie aproape.. Si am alergat, cale lunga, sa-mi ajunga… pana cand am vazut un trotuar pietruit, cu luminite…follow the yellow brick road… si am intrat iar in alt „La Tiganci”. Unul fascinant Teatrul Metropolis

1 comentariu

Filed under Chestii

One response to “Spre Teatrul Metropolis

  1. Alexandra

    Intradevar! Primul drum catre teatrul Metropolis e un drum din La tiganici, pe Mihai Eminescu.
    Am ajuns pana la Foisorul de Foc grabindu-ma ca prin vis sa ajung inainte de inceperea piesei. Podul. Un pod nesfarsit intre real si fantastic. Eram sigura ca am fost atenta si totusi…
    Imi amintesc mozaicul rosu spanic, piesa si el.. Am uitat insa drumul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s