Love at first…

Ma atasez destul de repede de oameni.Banuiesc ca e un defect, ca doar in societatea noastra trebuie sa …socializezi, nu sa pui suflet in fiecare individ care intra vrand nevrand in viata ta. Cu toate astea, de data asta a fost mult prea ciudat. Mult prea rapid. Mult prea…surprinzator de impresionant.

Mereu am mers pe ideea ca prietenii sunt la fel de importanti ca si familia. Ba mai mult, ajungi sa iti petreci mai mult timp cu prietenii, sa fie mai pusi la curent cu intamplarile prin care treci, cu trairile tale, decat e familia. Si ajungi sa ii simti foarte”de-ai tai”, foarte apropiati. Dar totusi…asta se intampla dupa ce ii cunosti. De ceva vreme. Dupa ce ti-au demonstrat ca sunt de incredere, dupa ce ai simtit ca le poti spune orice, dupa ce ati trecut prin niste lucruri care v-au legat intr-un fel care nu poate fi descris in cuvinte.

Dar ce te faci cand iti dai seama ca intr-o saptamana de stat…niste ore la birou, oamenii aia sunt foarte importanti pentru tine. Ca iti pasa daca si-au impodobit bradutul acasa, ca te intereseaza ce mai face nepotelul de care au grija, sau daca fetita a mai spus vreo “ minunatie” invatata la gradinita. Si nu o faci din politete, sau din dorinta de a te apropia de ei. Ci pur si simplu e sentimentul ala, ca esti acolo, alaturi de ei de cand e lumea, si ca iti pasa. Fara sa iti explici cum s-a ajuns la asta, mai ales ca tu de obicei…in primele saptamani esti mai retrasa si incerci sa analizezi terenul, fara a te arunca asa, cu tot sufletul inainte.

Se pare ca nu are importanta unde ii cunosti. Nu conteaza ca ti-au fost prezentati de un prieten comun , in Lucky, la o bere…si dupa trei ore de vorba simteai ca le poti povesti orice; sau ca i-ai cunoscut la birou, iar dupa o cafea de doua ore in bucatarie, te simteai ca acasa. Conteaza calitatea pe care simti ca o are omul respectiv. Altfel nu imi pot explica “that crush”.

Sau poate ca sunt inca o visatoare si de fapt toata lumea din jur e rau intentionata, si o sa ma lovesc in curand, din nou, cu capul de pragul de sus. Pana atunci insa, imi traiesc mica minune:)

1 comentariu

Filed under Chestii

One response to “Love at first…

  1. Mika

    Ma bucur atat de tare pt tine, pt ca stiu cat de rare sunt lucrurile astea.
    Si totusi poate reusim sa facem din asta o normalitate si sa nu ne mai miram de ea🙂.

    Enjoy :p

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s