Lucky 13

Mi-am dat seama ca despre cele mai de suflet lucruri/ cele mai dragi persoane nu am indraznit sa scriu pana acum. Cred ca imi e putin frica de faptul ca… o sa li se duca din vraja daca incep sa scriu despre. Cu toate astea, astazi am simtit ca ma sufoc daca nu scriu despre. A fost mult prea fascinant.

Nu stiu de cand am facut o pasiune pentru locul asta. Stiu doar ca prima oara am fost cu Andreea si Miki, cred ca acum vreo…3 ani, daca nu 4 (mama…ce trece timpul); cand am urcat scara de marmura mi s-a parut putin cam fitos…insa dupa ce am ajuns acolo, m-am simtit ca intr-un basm. Era cat pe-aci chiar sa imi placa de un tip, numai pentru ca iubea Lucky, si n-aflase de el de la mine:P.

Tablourile vintage, instrumentele infipte in perete, cat si veiozele mari cat mine, facute din panza si note muzicale m-au vrajit suficient de tare, incat niciun alt loc din Bucuresti nu m-a mai lasat cu sentimentul ala.  Daca trebuia sa sarbatoresc ceva, veneam in Lucky. Cand eram super suparata si vroiam sa ma descarc la o bere…veneam in Lucky. Daca aveam chef de povestit, de iesit cu oameni pe care ii stiam destul de putin dar care simteam ca sunt ca mine…mergeam in Lucky. Toata lumea ma asociaza cu Lucky. Am cunoscut toata galeria de chelnerite, incepand cu „prietena noastra”, blonda, tunsa scurt, din vremurile in care nimeni nu stia ce minunatie de bar se ascunde in Curtea Sticlarilor… si terminand cu actuala si haioasa Mickey; toata galeria barmanilor, incepand cu  „Ursulet” si terminand cu cel care mai e si acum, si de care si acum tot imi e rusine dupa faza cu „Va servesc cu ceva?” (prietenii stiu de ce.)

Dupa un targ de carte, dupa o zi obisnuita de munca, dupa o excursie la Targoviste, dupa un weekend in Vama, dupa o piesa de teatru  sau dupa o saptamana in care nu am fost in Bucuresti, e musai, ajung in Lucky.

Si…l-au renovat. Si i-au pus canapele de piele, si oglinzi cu rama aurie, si i-au luat tablourile vintage, si i-au pus candelabre, si i-au adus un card de chelnerite care nu se potrivesc cu atmosfera… si i-au schimbat si numele.  Si cum urasc schimbarile, eram sigura ca a murit si Lucky. Dar, dupa 30 min de stat la o bere, mi-am dat seama ca muzica e aceeasi, ca „Supergirl” sau „Luka” suna la fel printre mesele in forma de instrumente muzicale, printre oamenii de aceeasi calitate ce vin acolo. Si ca atmosfera e aceeasi.

Am fost si asta seara:). Mi-a fost asa de drag…era lume putina, ca am ajuns devreme, pe fiecare masuta era o lumanarica ce se vedea ca sarbatoreste Craciunul, lumina era difuza, totul rosu in jur, miros de zambete pe interior, muzica faina.  Si ma tot duc…

2 comentarii

Filed under Chestii

2 responses to “Lucky 13

  1. Marian

    Imi place piesa cantata live🙂 Sper sa nu fiu dezamagit de noua schimbare.Eu nu am mai trecut de mult prin Lucky 8-|

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s