„Viata si opiniile filozofice ale unei pisici” – Hypolite Taine

De data asta…a inceput la Bookfest.

Trecand pe langa Editura Art , am mirosit eu ca ceva se intampla: am auzit tipul de la stand: „E o carte pentru pisicomani!”. Iubitoare de pisici fiind, am ciulit urechile si m-a fermecat prezentarea cartii (gandindu-ma ca ar fi foarte tare ca cei ce se ocupa de un stand, sa si stie ce vand…ca tipul de la Art). Desi parea cam mica si aerisita, chiar am simtit nevoia sa imi fac un moft.

Si nici pana azi nu am regretat. Parerea mea e ca intr-adevar e o carte pentru pisicomani, dar nu numai.  Poate fi o carte pentru toti cei care vrand nevrand intra in contact cu o pisica (sau mai multe) si trec prin etapa…”pisicizarea”.

Cartea are oarecum trei parti:  super introducerea lui Radu Paraschivescu, viata si opiniile filozofice ale unei pisici, poveste narata de insasi Pisica, de la nasterea ei, si pana cand devine filozoafa, precum si cea de-a treia parte, o serie cu poezii despre …normal, pisici (Jules Le Maitre, Charles Baudelaire, Charles Cros, F.A.P de Moncrif, Joachim de Bellay).

Recunosc ca introducerea lui Radu Paraschivescu mi-a placut cel mai tare:
„Sfincsi cu blana coboara de pe platoul Matu – Pisu, unde zice-se ca i-ar fi debarcat martienii, spre a ni se incolaci pe glezne si suflete. Priviti – caci aveti la ce – si va minunati. In nici o creatura a lumii nu s-au topit mai deplin lenea, si spiritul, tenacitatea si capriciul, imbuibarea si saltul gracil, indiferenta si pisalogeala, smecheria calma si suieratul amenintator,voluptatea somnului si cheful de joaca. Pisica e certificatul de nastere al lumii pe dos. Mansonul asta cu ochi iti dicteaza si iti impune, te enerveaza si te vrajeste, ti se suie-n cap si ti se cuibareste-n suflet.” Se sustine mai apoi faptul ca pisicile sunt cele care isi aleg stapanul, sau mai bine zis…sclavul. Strategiile de cucerire ale pisicii sunt diverse:”Unii ii invoca frumuseatea(…), altii se lasa sedusi de torsul ei rasplatitor pe care-l aud dupa ce-si fac datoria si o mangaie gospodareste, la doua maini, cu simt de raspundere, pana la amortirea degetelor si blocarea salelor. Unii nu pot rezista mieunatului ei in diverse registre(…). Altii isi ingroapa fata in blana ei si se trezesc in felinirvana”. Totodata mai aflam ca ultimele cercetari au demonstrat ca pisicile se fac placute tocmai prin faptul ca sunt nesuferite. Ba mai mult: „Stii din capul locului ca ai de-a face cu o traficanta de emotii, dar te lasi imbrobodit. ”

Dar sa nu mai dau chiar tot din casa…

Partea a doua este povestea Pisicii, incepand cu nasterea ei:”…lumina cadea pe ochisorii mei cei inchisi, asa ca in primele opt zile, totul mi s-a parut roz.” si terminand cu maturitatea, in momentul in care devine inteleapta: ” Cel care mananca este fericit; cel care dormiteaza digerand este si mai fericit. Restul nu e decat vanitate si nerabdare a sufletului .(…) Daca lumea ar fi un mare Dumnezeu preafericit, asa cum spun inteleptii nostri, pamantul ar trebui sa fie un pantec imens, vesnic ocupat sa digere creaturile si sa stea cu burta dolofana la soare.”

Iar pana la urma, Pisica ajunge la o concluzie mareata:
„Natura seamana pretudindeni cu ea insasi si ofera prin lucruri mici imaginea celor mari. De unde ies animalele? Dintr-un ou; prin urmare, pamantul este un mare ou spart.

Te vei convinge de asta daca examinezi forma si extremitatiile acestei vai care este lumea vizibila. Este concava ca un ou, iar marginile prin care atinge cerul sunt zimtate, ascutite si albe, ca o cochilie sparte.

Facand cocoloase, albusul si galbenusul au creat blocurile de piatra, casele si pamantul tare. Mai multe parti au ramas moi, formandu-se stratul pe care il lucreaza oamenii; restul curge sub forma de apa, creindu-se baltile si raurile; in fiecare primavara, apa se improspateaza.

Cat despre soare, nimeni nu se poate indoi de rostul lui: este o imensa faclie rosie care se plimba deasupra oului pentru a-l praji la foc mic; a fost spart special pentru a patrunde mai bine caldura; gospodina face mereu asa. Lumea este o imensa omleta” .

Cea de-a treia parte, „O seama de pisicovenii frantuzesti, in transpunerea lui Serban Foarta” este formata din cinci poezii inchinate felinelor: doua sonete, o descriere, o dedicatie, cat si un epitaf.

Dar ssst, nu mai pot tasta. Deja fiara mustacioasa ce-mi locuieste-n garsoniera a ciulit urechile, si in niciun caz nu vreau sa o trezeasc.

Lasă un comentariu

Filed under Carti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s