„Pisica”- Georges Simenon

Am perceput-o ca pe o …experienta.

Nu am mai citit de foarte multa vreme ceva care sa ma impresioneze la modul asta. M-a ingrijorat ce am gasit in schimb pe net, cateva pareri de genul: „super plictisitoare”,”e varza”, si am inceput sa zambesc ironic..Uneori simt ca nu toate lumea ar trebui sa aiba dreptul la o parere. Stiu, gusturile nu se discuta, insa…

Subiectul este foarte simplu: viata de cuplu a doi oameni care stau impreuna de vreo zece ani, casatorindu-se in jurul varstei de saizeci. Casnicia lor nu fusese una grozava de la inceput, insa de cand Marguerite ii otravise pisoiul lui Emile, incepuse „jocul”.

Doi oameni care la batranete s-au hotarat sa isi uneasca vietile, fara sa fie deplin constienti de ce presupune asta. Doi oameni care in urma unui eveniment ajung sa faca lucruri inimaginabile pentru doi oameni ce traiesc sub acelasi acoperis: mananca separat, ba mai mult, isi tin mancarea incuiata, dorm in aceeasi odaie, insa fiecare in patul lui, cu poza „fostului” la capatai, inceteaza sa mai vorbeasca, singura modalitate de comunicare fiind niste biletele pe care si le arunca unul altuia: “Izbucni la randul lui in ras, tot pe dinauntru. Degeaba ramasesera singuri in casa invaluita in tacere, degeaba se condamnau amandoi la amutirea absoluta, tot schimbau intre ei replici feroce.”

Episoadele de genul sunt mult mai multe si mai expresive. Emile, sotul lui Marguerite, ajunge chiar sa ii jumuleasca papagalul sotiei sale, pentru a razbuna moartea pisoiului. Ajunge chiar sa se mute din casa, cand simte ca „jocul” lor deja nu mai respecta regulile nescrise de la inceput.

Banuiesc ca la prima vedere pare o istorioara haioasa, cu doi batrani nebuni si senili care nu stiu cu ce sa isi mai ocupe timpul. Lucrurile nu stau deloc asa. Comicul este de fapt…tragic.  Cartea m-a dus cu gandul la „Scaunele” lui Ionesco si la „Cutia cu batrani”, a lui Andrei Oisteanu. Lipsa comunicarii, spionarea tuturor gesturilor celuilalt, amenintarea prin biletele, toate astea nu fac decat sa isi duca la extrem niste atitudini de care nici macar nu cred ca stiau ca le pot avea. Nu mai conteaza cat de absurd e totul, nu mai conteaza ca de fapt, tin unul la celalalt, fiecare in felul lui, ci doar orgoliile lor care nu ii fac decat sa isi amarasca sufletul si batranetea. O lectie de…asa nu, orice, dar asa nu.

Ar fi multe de spus… finanul insa e impresionant si imprevizibil, eu cel putin asa l-am perceput.

Sunt multe idei ce ar merita dezbatute:  batranetea pe care am simtit-o altfel la fiecare din ei, ideea de adulter, trecerea timpului (mi-a placut super tare faza ca ziua era impartita pe „felii”! )

Iar pentru cei ce stiu franceza:

Lasă un comentariu

Filed under Carti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s