Arhive lunare: Aprilie 2011

„Micul Print”

A trecut ceva vreme de cand am vazut piesa…

Imi pare atat de rau ca nu am apucat sa scriu ceva imediat dupa piesa… dar aveam sufletul mult prea plin, si am fost destul de egoista incat sa nu impart cu toata lumea. A fost… „floarea mea”. Banuiesc ca daca nu o convingeam asta seara pe Doina sa mearga la Micul Print nici macar nu ar mai fi existat postul asta. Dar numai gandul ca undeva, acolo, pe Calea Victoriei, se intampla iar o mica minune m-a facut sa incep sa scriu.
Imi dau seama ca acum ma invart putin in jurul degetelor, pentru ca nu stiu cu ce sa incep…si imi dau seama ca nici nu vreau sa scriu prea multe.

Mergeti la Micul Print. Nu e o piesa pentru copii…

Mergeti la Micul Print, si uitati pentru o clipa de „azi”, deschideti-va sufletul din primele minute si lasati-va vrajiti. Reinvatati sa ascultati, la lumina „stelelor”, si recunoasteti ca v-ati pierdut inocenta. Aveti toate sansele ca dupa piesa asta sa o recastigati.  Amintiti-va lucrurile mici dar mari din viata voastra, pretuiti-le si … Si mergeti la Micul Print. Atat.

Un comentariu

Din categoria Teatru

BookLand

Mi-am dat seama astazi ca uneori… nu sunt suficient de spontana. Sau de deschisa…sau nu stiu.

Desi aflasem de BookLand de ceva vreme, am uitat cu desavarsire ca azi noapte a fost „Noaptea Alba” in care puteai sa te rasfeti cu cartile editurilor participante. Azi insa mi-am zis: targ de carte, musai trebuie sa ajung!

Bine… Romexpo e locatia mea de suflet, nu o sa neg…si da, de la Romexpo la mall e o diferenta cam mare insa… nu ma asteptam chiar la asta! Ori am prins eu o ora mai …”ciudata”, ori targul asta a reusit sa fie doar un fas.  Nu am inteles oricum de ce un targ de carte intr-un mall. Targ de carte Urban. Ma rog… sunt eu prea conservatoare.

Insa oamenii treceau pe langa standurile cu carti ca pe langa standurile cu parfumuri, cu care esti obisnuit, le stii…le frecventezi cand ai ramas fara/vrei sa faci un cadou.  Sau nici macar! Lee Cooper: full. Pull &Bear: full. Standurile cu carti: goale. Se trecea doar pe langa, lumea arunca o privire doar la cate o plasma sau cel mult la niste carti pentru copii. Si cica se preconizase ca vor ajunge 350.000 persoane la targ. Ma intreb cat la % din cei 350.000 oameni pot enumera 3 edituri participante…

Ok. Sunt rea. Nu m-a impresionat. Ba mai mult, m-a enervat: am simtit ca si cum toate cartile alea, aduse acolo pentru a fi rasfoite, cumparate, iubite, nu erau apreciate deloc! Imi venea sa o iau pe pitzi ce-si sorbea cafeaua sub doua tone de fond de ten, ziua-n amiaza mare si sa ii spun: „Hello, duduie, stii ce e asta? Ia-ti macar un audiobook si vezi cu ce se mananca literatura!”

Si, cu toate ca erau standurile goale, libere pentru a ma plimba ca o floricica, mi-am pierdut rabdarea, am luat doua semne de carte si am plecat sa ne plimbam.

Urat din partea mea, stiu… Poate data viitoare…

Scrie un comentariu

Din categoria Evenimente

Hm?!

Nu, nu stiu de ce…Nu stiu de ce am incetat sa mai scriu. Am inceput simtind ca…scrisul asta, putin voalat uneori, putin cam…sharp alteori, putin prea transparent de cele mai multe ori…era ca un lucru pe care-l faceam pentru Mine. Pentru Lidia pe care o stiu de fapt atat de putini oameni, incat ii numar pe degetele de la maini…si’un picior:P.

Si cu atat mai mult nu stiu de ce m-am apucat acum, brusc:)).
Si nici nu stiu ce vreau sa scriu mai intai, asta e si mai neinteresant.

Cred ca s-au adunat atatea sentimente atat de contradictorii in mine azi, incat gata, am rabufnit:)

Ce-am mai facut intre timp, de ce nu mai scriu pe blog? Nici eu nu stiu, desi toata lumea ma intreaba. Am fost la formare in Franta… am reusit sa o vad pe Ruxandra pe fuga…am citit cea mai impresionanta carte din ultimii ani, am descoperit un nou autor ce-mi place la nebunie… Am fost in Green Hours la o piesa… am ajuns si la Micul Print, finally, un vis s-a implinit… si chiar si la Ion Creanga:)). Nici nu mai stiu ce mai „am”.  Fac grile:)) Desi nu, nu am dat la niciun master intre timp; urasc oamenii snobi de la*** si vecinul de la 9 ce se uita la Antena 3 cu sonorul la maxim pana la 3 dimineata. Nu, nu mai vorbim de mielul ce m-a facut sa plang ieri…sau de faptul ca nu vreau anul asta oua rosii de Paste…astea sunt deja detalii.

So…si pentru ca am trecut peste introducere, fara alte intrebari, de maine ma pot comporta ca si cum…nimic nu s-a intamplat, de parca am scris in fiecare saptamana pe blog tot ce imi trecea prin cap bla bla.

PS: Postul asta e scris…la cerere. Traiesc. Respir. Iubesc si ma enervez, sunt mai impulsiva decat ma stiam…so…Chill, I’m Ok 🙂

Supergirls just fly

2 comentarii

Din categoria Chestii