Arhive lunare: Mai 2011

Carti

Nu,de data asta nu o las pe mai tarziu…pentru ca nu o sa mai scriu nimic daca tot aman…

Am primit un sms atat de frumos…incat si acum simt un fior in stomac:
„Zorba a murit, dar o data cu el s-au nascut atat de multe lucruri incat se ingramadesc toate in mine si niciunul nu se pune in cuvinte. Suntem toti atat de diferiti si ne imbogatim reciproc cu cele mai banale trasaturi ale fiintei noastre. Poate viata asta e facuta tocmai pentru a aduna sufletele a mii de Universuri intr-unul singur. Se subintelege ca iti sunt recunoscatoare pt ca mi-ai pus cartea in maini. Noapte buna”
Stiu ca mi s-a parut fascinant cand chiar si sor’mea fusese super incantata de Zorba. Apoi Alinuta…deja vorbeam in citate!
Acum insa e clar ca nu am cum sa dau gres cu cartea asta. Ma simt atat de fericita…daca ma intreaba acum cineva ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, o sa raspund ce-mi spusese un prieten acum cativa ani : „Tu ar trebui sa ai o librarie a ta, sau sa scrii carti pentru copii.” Ce frumos ar fi sa populezi viata oamenilor din jurul tau prin cartile pe care le recomanzi!

PS :
Danule, promit ca dupa sesiune am grija de lecturile tale!

Alinuta, promit ca in weekend ma apuc sa-ti fac „lista cu carti”!

Sis, astept sa-mi povestesti cum ti se pare „Magicianul”! 😀

Laur, promit ca-ti aduc seria Ender!

Doina…astept pareri despre Zorba, iar Radu…abia astept sa aflu pe cine iubesti mai mult…pe Olguta, sau pe Monica!

si Miha…pastram „traditia”, da?:P

3 comentarii

Din categoria Chestii

„Si caii se impusca, nu-i asa?”

Nu-mi vine sa cred…

Cred ca de mai bine de-o ora nu reusesc sa ma opresc din plans.

De ce? D’asta:

http://www.facebook.com/event.php?eid=226210597394859

Chiar am ramas fara cuvinte… singurul lucru pe care continui sa-l fac, involuntar chiar, e sa dau refresh…si sa vad cati oameni participa la chestia asta. Nu stiu de ce sunt atat de naiva incat sa cred ca acei oameni chiar vor sta sa trimita niste mailuri…sau ca acele mailuri chiar vor avea un efect, insa….e atat de stupid, dar simt ca in momentul de fata e tot ce pot face.

9 comentarii

Din categoria Chestii

„Fir’mituri”

O nuca rostogolindu-se la picioarele scaunelului meu…cam asa s-a terminat piesa.

Mi-ar placea sa fiu reporter. Dar doar imediat dupa piesele de teatru, sa reusesc sa citesc in ochii tuturor ce ramane dupa ce actorii parasesc scena. Ce am vazut astazi insa…

Simt mult prea multe lucruri in momentul asta, si parca vad ca nu reusesc sa scriu nimic concret.  E o piesa „intensa”. Asta e primul cuvant pe care l-am rostit despre ea. E, intr-adevar, o piesa facuta din „felii”, dar din feliile aceluiasi intreg. felii de marimi si culori diferite, ce miros diferit si te lasa fiecare cu alta senzatie. Felii pe care le asimilezi ca si cum ar fi bucati din tine. Razi si plangi cu lacrimi, textul e simplu, povestea socheaza, actorii impresioneaza mai mult decat iti poti imagina. Nici macar nu cred ca mi-as putea imagina piesa asta jucata de altcineva.

Si…o asteptam de atata vreme. Stiu de ea de hahahat…de pe vremea in care nici nu stiam unde e Green Hours-ul pe harta. Mi-a ramas intiparita-n minte pentru ca avea o prezentare in care ma regaseam. Si eu spuneam cand eram mica : „firmirturi”, parandu-mi-se firesc si corect, si am ramas chiar si acum cu acelasi obicei. Si pentru ca se joaca rar, abia saptamana trecuta am reusit sa fac rost de bilete. Eram convinsa ca o sa devina imediat una din „Best of”, alaturi de „Ma tot duc”, „Cui i-e frica..”, „Sta sa ploua” etc, dar nu ma asteptam sa fie ATAT DE.

Povesti taiate-n carne cruda insa impletite intr-un asemenea fel cu elemente de o delicatete incredibila. Dupa fiecare piesa de genul imi propun sa-mi iau inima-n dinti si sa cer textul. Poate ca o s-o fac data viitoare…

Ce-i cu nuca de la final? Ramane sa afle fiecare 🙂

Scrie un comentariu

Din categoria Teatru