Catalin

Oameni.

Nu am mai scris despre oameni de ceva vreme. Delicat subiect.

Mi se intampla foarte rar sa-mi placa de cineva foarte mult din prima clipa. Chiar daca stiu deja unele lucruri despre persoana respectiva, in momentul in care o intalnesc, lucrurile nu reusesc sa se suprapuna perfect in mintea mea.

De data asta insa a fost tare interesant: desi nu era ”programat”, a fost o bucatica din cadoul Andreei de ziua mea; nici ca se putea cadou mai original, dupa repetatele mele intrebari ”Ai dat de tipul cu tatuajul?” Si ca sa fie lucrurile cum trebuie, si-a facut aparitia ”furtunos” confundandu-ma cu o alta tipa; dupa nici 5 min, deja eram pusa la zid, cu niste intrebari ce mi-au scos instant din cap ideile cu: papadii facute din note muzicale, cheie sol pisica etc, lucru pe care nu reusise sa-l faca altcineva. Dupa inca 5 min, deja eram convinsa si constienta de faptul ca ORICE e posibil pe pielea mea, ca negrul nu devine verde, ba mai mult…o sa doara doar daca o sa vrea el sa doara🙂. Mi-am zis: ” This is it, this is the one!” Andreea avusese dreptate.

Unul dintre motivele pentru care nu mi-am facut un tatuaj acum multi ani, cand mi se aprinsesera calcaiele prima oara a fost faptul ca nu simteam ca ma pot lasa pe mana oricui. Nu conta ”repertoriul” existent, trebuia sa ma simt eu safe, sa pot avea incredere. Iar increderea de data asta a fost dusa pana la o limita pe care nu credeam ca am cum sa o ating: ”Ok, daca ai senzatia ca e ok cu putin alb, facem asa…”, desi toata lumea stie ce incapatanata sunt. Dar sa ne intoarcem la ”oameni”. Am plecat acasa cu o carte de vizita in geanta si cu bucuria aia care nu are cum sa fie descrisa in cuvinte : „‘mai e putin si visul devine realitate”.

De aici, nici nu stiu de fapt ce sa povestesc fara ca totul sa se transforme in jurnal si sa fie mult prea despre mine. De cand am stabilit joi ora 19:30 mi s-a facut o frica.. Si cu frica-n san, cu ochii pe pereti, daca dai de un tip pe care-l gasesti pe  intuneric si pe care-l apuca si ameteala dupa ce se invarte de doua ori prin camera…nu e tocmai atmosfera propice pentru un viitor tatuaj, I admit it:)). Faza e ca nu prea stiu care e faza. Nu mi-am dat seama exact cand si cum am iesit din starea aia. Siguranta de sine, glumitele despre cat de rau poate fi, sau discutiile fara nicio legatura cu tatuajul in sine m-au facut sa ma calmez si relaxez. Are intr-adevar un fel de a fi sau de a face lucrurile ”to happen”, incat la un moment dat cand imi desena papadia am simtit o chestie super interesanta: facuse deja vraja, frica disparuse, transformandu-se intr-o curiozitate excesiva combinata cu o fascinatie ce inca mai are efect si acum. Recunosc, sunt usor impresionabila, insa imi trece repede.

La urma urmei, medicina se exerseaza pe coji de portocala, pictura pe coli de hartie ce ajung la cos, si pare cu atat mai fascinant cand iti dai seama ca omul ala a invatat pe propria-i piele, la propriu. Dar sa nu ridicam insa/inca statui, ci doar sa dam Cezarului ce-i al Cezarului.

Chiar zilele trecute imi povestea (cand mi-am dat seama cat de tare ar fi sa scrie El despre ce face) cat de mult se ”metamorfozeaza” dupa ce-si pune manusile, dupa ce isi aranjeaza toate cele necesare, cum oboseala dispare, grijile de peste zi se estompeaza si tot ce conteaza ramane pielea, acul si cerneala. Again, avusese dreptate Andreea: e genial ce face omul asta.

Cea mai misto chestie a fost la final, cand simtisem ca e gata minunea, dar el tot incerca sa se comporte ca si cum mai are de lucru. Sentimentul pe care-l ai in momentul in care te uiti prima data la ce a iesit e chiar de nedescris. Si…ce naiba poti spune? Multumesc? Vai ce frumos e? E stupid si fara continut fata de bucuria aia imensa pe care o simti. Banuiesc ca pentru oamenii care fac asta nu e nimic fabulos, devine chiar rutina, insa pentru un neinitiat e un vis frumos devenit realitate.

1 comentariu

Filed under Povestea lor

One response to “Catalin

  1. catalin

    rutina e doar pana ma apuc de lucru si curatenia de dupa.. iar de cuvinte nu e nevoie, sunt atent la zambetul larg cand cineva isi priveste tatuul in oglinda. e momentul de maxima sinceritate.🙂
    mersi pentru feedback – ma simt putin flatat.. chiar ma bucur ca am fost de ajutor.

    best regards,
    c.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s