”Eat, Pray, Love” – Elisabeth Gilbert

Nici nu stiu ce sa scriu de cartea asta. Nu m-as fi gandit ca o sa ajung sa o citesc, nu e ”deloc stilul meu”, vorba Alinei, dar se pare ca ”universul” m-a facut sa o citesc, prin diverse intamplari ce mi-au pus cartea in mana la propriu (asta ca sa intru putin in stilul cartii).

Primele pagini mi s-au parut foarte plictisitoare si daca nu as fi fost in tren si nu ar fi fost singura carte necitita, nu cred ca as mai fi scris acum. Mai apoi, de-a lungul lecturii am trecut prin diverse stari. Am simtit-o ca pe o carte usurica tare. Nu mi s-a parut amuzanta atunci cand ar fi trebuit, si nici profunda acolo unde intentiona. Mi s-a parut ca intamplarile puteau fi relatate cu mai multa…viata. Am simtit-o ca si cum ar fi fost plina de praf, si eu am fost nevoita sa citesc pe deasupra. Da, nu a ajuns suficient la mine.

Introducerea despre cum e structurata cartea m-a facut sa am asteptari prea mari. Mi s-a parut tare interesanta ideea de ”japa mala”, si ca asa cum ”japa mala” are 108 margele, asa si cartea are 108 capitole, impartite in 3: Italia, India si Indonezia.  In afara de impartirea in 3, nu am simtit povestea fiecarei”margele” prea bine delimitata. Mi s-a parut doar un mod de a-l vraji pe cititor, fara continut insa.

Mi-a placut excursia in Italia. Pe langa faptul ca ori de cate ori citeam mi se facea foame😛, cartea m-a prins cu…pasiunea lui Liz pentru mancare, prin relatia ei speciala cu pizza, pastele vinul si celalalte bunatati. De asemenea mi-a facut placere modul de a descrie micile descoperiri din Italia: fantanile, tavernele, oamenii.

India nu m-a impresionat foarte tare in schimb. Nu sunt un om religios in sensul clasic al cuvantului. Mi se par de admirat oamenii ce reusesc sa se re/descopere meditand, dar never been there. Am citit capitolul asta mai mult…informativ.

Indonezia insa a fost deja putin cam mult pentru mine. M-am plictisit destul de repede de raiul pe pamant. Mi-a placut insa cum e realizat vraciul, Ketut.

Recunosc ca m-au impresionat cateva episoade din carte:

– in Italia, cand fac un fel de Ziua Recunostintei, si toti multumesc pentru ceva anume;

– in India, cand Liz e pusa sa se suie pe cel mai inalt turn al ashramului, de unde poate vedea intregul sat, si citeste hartiuta primita de la instalatorul poet;

– in Indonezia cand prietena ei, Wayan, afla ca Liz stransese bani de la toti prietenii ei pentru a-i cumpara o casa.

8 comentarii

Filed under Carti

8 responses to “”Eat, Pray, Love” – Elisabeth Gilbert

  1. Am incercat si eu sa o citesc, dar nu m-a prins, din pacate. Am incercat chiar si filmul, dar am avut aceeasi reactie. Nu stiu, poate imi trebuie ceva ce nu am sa citesc cartea asta.

  2. Cred ca e o carte pentru…femei mai mult, si pentru femeile care au nevoie de o mana de ajutor la un moment dat. Ai incercat ”Ultimul barbat american”?

  3. N-am auzit pana acum de Ultimul barbat american. Fa-mi un teaser, sa nu ma trezesc ca nu-mi place pe la mijloc🙂

  4. Nu l-am citit:)) E tot de aceeasi autoare, si auzisem ca asa cum ”Eat, Pray, Love” e o carte pentru femei citita si de barbati, ”Ultimul barbat..” e scrisa pentru barbati. Bine… daca vrei sa citesti ceva bun insa, nu cred ca Elisabeth Gilbert e tocmai autorul potrivit.

  5. Bine ca am intrebat🙂

  6. Cel putin asta e parerea mea :)…

  7. Nu zic sa citeasca tot ce vinde cred ca e imposibil, dar nu stiu ma astept sa stie cate ceva despre carte sau despre stilul autorului in general.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s