Stii cum e?
Auzi un lucru… ceva pe care nu te asteptai sa-l auzi niciodata, nu din partea persoanei respective, chiar nu. Apoi simti cum sunetul respectiv se materializeaza in tine: incepe cu un mare nod in gat, ce simti ca o sa te sufoce, dar e doar o senzatie, iti lasa suficient aer incat sa fii constienta de tot ce urmeaza: se deplaseaza cu viteza luminii si te face sa vibrezi in cap pana in picioare; iti strabate pieptul, unde parca totul arde pe interior, trece prin stomac, unde simti ca… chiar doare cum nu te-a mai durut nimic niciodata, trece prin abdomen si se extinde in picioare; crezi ca ai scapat, si iti dai seama insa din momentul in care iti atinge calcaiele ca… nu s-a terminat. Ca o sa ramai cu nodul ala in gat, cu durerea asta pe interior, si ce e mai grav… cu sunetul obsesiv, ce nu-ti paraseste urechile. As fi vrut sa nu se mai materializeze. As fi preferat doar sa doara. Dar nu, s-a agatat de timpanul meu, si se leagana ca un clopot stricat.
Sertarul de cuvinte 