”Dragostea dureaza trei ani” – Frederic Beigbeder

Sincera sa fiu, de la o carte cu un asemenea titlu te astepti la mai multe decat la concluzia de la finalul cartii : ” Sper ca titlul mincinos al acestei carti nu v-a exasperat din cale afara: bineinteles ca dragostea nu dureaza trei ani. Sunt fericit ca m-am inselat.”

Sa ne exaspereze? Din contra: a fost cel care a vandut cartea. Atat. Ma bucur ca nu am cumparat-o, ci am primit-o. O s-o pastrez cu drag, pentru a nu uita ca pentru a reusi trebuie sa stii sa te vinzi🙂

Glumesc. Sunt convinsa ca nu o sa mai recitesc aceasta carte. Nu a reusit decat sa ma dezamageasca, si asta din cauza titlului care  te face sa te gandesti la o carte  plina de substanta;  nu reuseste sa fie in niciun fel, nu stiu, parca fiecarui capitol ii lipseste continutul. Am terminat-o rapid, ca pe o datorie pe care o aveam eu cu mine. Recunosc, ma simteam putin vinovata ca nu vazusem piesa de teatru cu acelasi nume. Dupa lectura cartii, cu siguranta sentimentul de vinovatie s-a evaporat. Nici macar nu desfiinteaza cum trebuie institutia casniciei. Mi-a lasat impresia unei ciorne, scrise in graba, cu litere mari si spatii imense intre randuri, sa reuseasca sa umple 222 pag cu …nimic. Pentru ca nu cred ca cineva inainte sa citeasca aceasta carte avea senzatia ca dureaza trei ani, sau dupa lectura ei a avut revelatia ca nu-i asa.

De fapt, cred ca aceasta carte e pentru genul de ”public” care se poate regasi in :  ” In primul an cumperi mobila. In al doilea muti mobila. In al treilea imparti mobila.”, sau care crede ca orice relatie are 3 etape: pasiunea, tandretea si plictiseala.

Cei care nu se regasesc mai sus, sigur se regasesc in:

”Cele mai frumoase serbari sunt cele din interiorul nostru.”

2 comentarii

Filed under Carti

2 responses to “”Dragostea dureaza trei ani” – Frederic Beigbeder

  1. poate piesa de teatru jucată anii trecuți după carte o fi fost mai interesantă, adaptată, desigur. mie cartea mi s-a părut curajoasă în declarații, plină de senzații la care toți renunță apoi, un fel de *mi-a venit mintea la cap*. în vreme ce pentru cei părăsiți este o încununare a viselor lor, pentru cei care vor să plece definitiv dintr-o relație este o piedică… *nu cumva greșesc*?
    probabil asta a și intenționat autorul.
    dar e mult prea vulgar până la această concluzie.
    putea să fie romantic, dacă dorea să vorbească despre dragoste eternă🙂

    • Din pacate eu nu am simtit-o nici macar asa:). Nu mi se pare suficient de convingatoare nici intr-o directie (in a nega cu tarie casnicia, in a desfiinta ideea de cuplu fericit pana la adanci batraneti in societatea de azi), nici in cealalta (mai ales ca finalul cartii e oarecum deschis). Am incercat sa ma gandesc cum as fi perceput cartea daca nu eram ok afectiv, insa … nu, nu cred ca m-ar fi facut sa imi schimb starea de spirit in vreun fel.
      Daca vrei sa citesti ceva mai.. ”tare” si mai ”original”, poti incerca ”Romantic porno”, a lui Florin Piersic JR. Mie mi-a placut mult, desi este la urma urmei tot o carte comerciala, pe care o citesti pe nerasuflate intr-o seara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s