Arhive pe categorii: Evenimente

Gothography

1464835_10151973836649539_1907719905_n”Asa o sa fii tu cand o sa fii mare!”
Cam asta stiam de Gentiana din spusele lui Rafi. Sincer… nu l-am prea crezut pe cuvant, dar am zis hai, sa mergem, mai ales ca expozitia nu era tocmai una cu o tema prea obisnuita.

Am ajuns exact la fix pentru mini prezentarea proiectului si …si da, Rafi, recunosc, ai avut dreptate. Stiu ca asteptai recunoasterea meritelor, de fiecare data o astepti, indeed, de data asta simteam nevoia sa o fac si in public: ai avut dreptate!

Da, mi-a placut super super mult de ea, de la tremurul vocii pana la replicile…”MIE imi place negrul, TIE iti place albul.”  Mi-a placut super mult de ea pentru ca am simtit-o foarte calda si de asemenea foarte pasionata de ceea ce face. Mi-a placut de ea ca te privea cu drag.

Fotografiile … superbe, si-mi e tare ciuda ca nu sunt (momentan) nicaieri online, sa ma mai pot hotari care-mi place mai mult, in fiecare zi. Nu ma pricep la detaliile tehnice, am doar o experienta deja in ”a ma da cu parerea”, insa recunosc ca pe extrem de multe as fi vrut sa le iau cu mine:).  Astept urmatorul proiect color. Multumim, Rafi:).
”Toto, we’re not in Tokyo anymore”

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Evenimente

Bookfest 2012

Cum trebuia sa nu fiu in Bucuresti weekendul asta, nici nu stiam, spre rusinea mea, ca e Bookfest.  Si cum planurile s-au schimbat, iata-ma ca o floricica la Bookfest, cu o lista de carti intocmita in doi timpi si trei miscari: lista pe care, bineinteles, nu am respectat-o.  Fata de alte dati cand plecam de acolo deprimata de toate lucrurile urate pe care le observam vrand nevrand, de data asta, fiind totul mult prea pe nepregatite, nu am mai avut timp sa-mi fac prea multe sperante. Lucru ce mi-a prins foarte bine de data asta. Am simtit Bookfestul asta exact asa cum trebuia sa fie: am gasit editurile de care eram interesata imediat, a fost lume, dar nu m-a deranjat in mod special aglomeratia, am reusit sa arunc cu cate un ochi si pe la editurile mai mici, chiar au fost asa…toate asa cum trebuiau sa fie pentru a ma bucura din plin de un targ de carte

Nu am gasit insa cartea lui Visniec pe care o cautam… dar faptul ca am luat mai multe carti pentru ceilalti decat pentru mine chiar m-a facut sa si uit pentru ce venisem.

Si bineinteles, berea de dupa din La Copac, care e deja o obisnuinta 🙂

Scrie un comentariu

Din categoria Evenimente

Noaptea Bibliotecilor

Se pare ca it’s all about me today.

N-o sa fiu carcotasa si n-o sa stau sa despic firul in patru sa analizez ce nu mi-a placut. A fost o ”gura de biblioteci” ce mi-a prins bine, ce mi-a amintit de Lidia Aia, ce scria scrisori, colectiona frunze uscate si avea versuri scrise pe hartii rosii arse pe margini, lipite pe pereti.

Mi-am amintit involuntar de orele petrecute in liceu, de la biblioteca de la teatru, pentru eseul despre basm…de orele in care a trebuit sa citesc ”sur place” la Litere Romanul experimental, pentru eseul despre Zola; de obsesia mea pentru Holban de la sfarsitul facultati si de lucrarea de licenta la care am muncit ca o nebuna.

Miros de hartie veche, de sertare pline cu fise cu bibliografii, ingalbenite de miile de degete ce au trecut deasupra lor; oameni ce stiu sau sunt pe cale sa invete cat valoreaza o carte.

Recunosc, nu am facut parte din categoria ce statea in sala de lectura de placere, iubesc anticariatele si librariile mult mai mult ca salile de lectura, insa… a fost tare frumos.

Si s-a terminat cu bere in Lucky 🙂

Un comentariu

Din categoria Evenimente

BookLand

Mi-am dat seama astazi ca uneori… nu sunt suficient de spontana. Sau de deschisa…sau nu stiu.

Desi aflasem de BookLand de ceva vreme, am uitat cu desavarsire ca azi noapte a fost „Noaptea Alba” in care puteai sa te rasfeti cu cartile editurilor participante. Azi insa mi-am zis: targ de carte, musai trebuie sa ajung!

Bine… Romexpo e locatia mea de suflet, nu o sa neg…si da, de la Romexpo la mall e o diferenta cam mare insa… nu ma asteptam chiar la asta! Ori am prins eu o ora mai …”ciudata”, ori targul asta a reusit sa fie doar un fas.  Nu am inteles oricum de ce un targ de carte intr-un mall. Targ de carte Urban. Ma rog… sunt eu prea conservatoare.

Insa oamenii treceau pe langa standurile cu carti ca pe langa standurile cu parfumuri, cu care esti obisnuit, le stii…le frecventezi cand ai ramas fara/vrei sa faci un cadou.  Sau nici macar! Lee Cooper: full. Pull &Bear: full. Standurile cu carti: goale. Se trecea doar pe langa, lumea arunca o privire doar la cate o plasma sau cel mult la niste carti pentru copii. Si cica se preconizase ca vor ajunge 350.000 persoane la targ. Ma intreb cat la % din cei 350.000 oameni pot enumera 3 edituri participante…

Ok. Sunt rea. Nu m-a impresionat. Ba mai mult, m-a enervat: am simtit ca si cum toate cartile alea, aduse acolo pentru a fi rasfoite, cumparate, iubite, nu erau apreciate deloc! Imi venea sa o iau pe pitzi ce-si sorbea cafeaua sub doua tone de fond de ten, ziua-n amiaza mare si sa ii spun: „Hello, duduie, stii ce e asta? Ia-ti macar un audiobook si vezi cu ce se mananca literatura!”

Si, cu toate ca erau standurile goale, libere pentru a ma plimba ca o floricica, mi-am pierdut rabdarea, am luat doua semne de carte si am plecat sa ne plimbam.

Urat din partea mea, stiu… Poate data viitoare…

Scrie un comentariu

Din categoria Evenimente

Targ de cadouri la Sala Dalles

In fiecare an in perioada sarbatorilor de iarna , Sala Dalles devine un fel de a doua casa pentru mine. Imi place sa fac cadouri la nebunie, imi place mai mult sa ofer decat sa primesc, iar oamenii din jur mereu m-au vazut ca pe o Zana a Cadourilor: ori de cate ori au nevoie sa cumpere ceva cuiva, dau fuga la mine, pentru sfaturi. Si cum exista Sala Dalles, unde gasesti o multime de variante de cadouri, anul trecut de exemplu am fost de cel putin 6 ori.

Anul asta nu am reusit sa ajung pana sambata trecuta. Si am ezitat sa intram, cu gandul ca fiind sambata, si pranz,  o sa avem parte de o adevarata imbulzeala. Am ramas insa super uimiti: la primul nivel, era atat de liber, incat a trebuit sa ma uit la ceas, sa vad daca nu cumva am pierdut noi notiunea timpului. Pentru mine, a fost o adevarata bucurie, nu a mai trebuit sa ma ingramadesc cu toata lumea sa vad ce decoratiuni sunt la standul ala, sau ce cercei la un altul.

Ca si oferta, mi s-a parut asemanatoare cu cea de anul trecut: la primul nivel, standurile cu bijuterii se iau la intrecere ca numar cu standurile „traditionale”cu cadouri de Craciun. Decoratiunile sunt intr-un numar foarte variat, din diverse materiale si modele, incepand de la broscute haioase pana la Mosi Craciuni clasici.  Standul cu ceaiuri si accesorii este in acelasi loc ca si anul trecut, am ajuns la el dupa miros:P. Dulciurile si cafeaua sunt nelipsite. Jucariile de toate soiurile, si pentru toate varstele te imbie sa tot stai.

Cel de-al doilea nivel seamana cu un targ de handmade mai mult, nu unul cu cadouri de Craciun. Unii dintre micii mestesugari si-au strecurat in colectiile de accesorii si obiecte cu specifice acestei perioade: cercei globulete sau brazi impodobiti, coliere din mere si nuci etc. Sunt nelipsite lumanarile parfumate, hainele lucrate manual, caciulile si manusile haioase, precum si standul cu botosei si manusi din blana naturala.

Ce mi-a placut cel mai mult a fost standul unui tip care inca nu avea o carte de vizita sau un site, cu niste cutii de bijuterii facute din cel mai usor lemn din lume, si cu niste lumanari geniale, ce odata cu trecerea timpului isi schimbau culoarea. Nu erau…simple lumarari sau simple cutiute de bijuterii, erau accesorizate cu o migala si un bun gust, de nu imi venea sa mai plec de acolo, ci sa le iau pe toate acasa. Genial.

PS: Abia astept sa mai trec la Dalles:)

2 comentarii

Din categoria Evenimente

Gaudeamus

Totul a inceput acum multi ani, in primul an de facultate. Primul targ de carte, de care m-am indragostit. Niciodata nu am putut compara Gaudeamusul cu …Bookfest sau cu Kilipirim. Si…poate aici e problema mea de fapt. Poate ca ar trebui sa fiu de acord cu un prieten, ce imi spunea ca de fiecare data e altfel. Poate nu ar trebui sa mai am asteptari asa mari, poate ar trebui sa nu mai sper ca mereu voi gasi aceeasi…vraja.
Am coborat din 331, si ne-am indreptat spre pavilionul central. Nu imi venea sa cred cat de frumos se vedea, prin toata ceata aia… In primii 50 m ne-am lovit de puhoiul de oameni care se ingramadeau la tarabele pline de dulciuri, produse traditionale romanesti, cercei si toate cele. Am rezistat tentatiei, mai ales ca standurile cu carne si carnati de casa nu mi se pareau tocmai la locul lor.
Cand m-am apropiat de pavilionul central, am simtit iar pentru cateva clipe bucuria aia de…”Mama, de un an astept asta!” Am inceput cu standurile de sus, sa lasam editurile mari la sfarsit. Dupa primul nivel… ma pleostisem deja. Mult prea multe edituri ce nu imi spuneau nimic, mult prea multa lume cu comentarii deplasate, care clar nu venisera acolo pentru carti, mult prea agitatie. Mi-am revenit instant cand am dat de un tip, cu un stand cu chestii haioase, pe care il stiam de la un Green Fair. In 15 minute deja aveam pe mana o ghinda inel, ce m-a binedispus imediat si mi-a dat energia de a continua „calatoria”. Desi nu credeam vreodata ca de la Gaudeamus o sa imi cumpar un…inel.
Unele lucruri au ramas la fel. Mereu Liiceanu e prezent la Humanitas, mereu cei cu standurile de la editurile mai mici sunt mai atenti cu clientii, mereu e o ditamai coada la Adevarul, prin simplul fapt ca, asa cum spunea o mamica: „Toate cartile arata la fel, sunt asa elegante”. M-am bucurat mult ca am luat niste carti de care si uitasem ca mi le doresc; ca mai erau si cupluri care isi luau carti pentru ei, cat si pentru cei mici. Ca inca exista oameni la 70 ani care citesc. Ca exista Micul Print, in varianta pop-out, fara sa fie kitsch, ci o minune pe care am zis ca o sa mi-o cumpar.
Cel mai mult m-a intrigat o  pustoaica de 16-17 ani ce a aruncat in scarba un volum de Cartarescu, la loc pe raft, spunand…”Ce panarama de carte, am citit 20 pagini, numai profei de romana ii place asa ceva”. Mi-a venit sa o plesnesc, fiind suficient de limitata in secunda aia, si neconstientizand ca nu toata lumea gandeste ca mine…sau ca nu toata lumea gandeste. Nu pentru toata lumea o carte conteaza. M-am razbunat insa, cumparand o carte de-a lui Cartarescu, pe cea mai proasta chiar…
La final, ne-am asezat cu fundul pe niste trepte, sa ne mai odihnim, si sa ne bucuram de achizitii. Aveam asa sentimentul de…cat de mult se schimba toate. Sau de…cat de mult m-am schimbat, de nu ma mai bucura asa tare toate lucrurile marunte care inainte ma bucurau.
Abia cand am ajuns acasa, m-am dezghetat si mi-am facut un ceai am inceput sa ma bucur de targ…si de carti

Scrie un comentariu

Din categoria Evenimente