Gothography

1464835_10151973836649539_1907719905_n”Asa o sa fii tu cand o sa fii mare!”
Cam asta stiam de Gentiana din spusele lui Rafi. Sincer… nu l-am prea crezut pe cuvant, dar am zis hai, sa mergem, mai ales ca expozitia nu era tocmai una cu o tema prea obisnuita.

Am ajuns exact la fix pentru mini prezentarea proiectului si …si da, Rafi, recunosc, ai avut dreptate. Stiu ca asteptai recunoasterea meritelor, de fiecare data o astepti, indeed, de data asta simteam nevoia sa o fac si in public: ai avut dreptate!

Da, mi-a placut super super mult de ea, de la tremurul vocii pana la replicile…”MIE imi place negrul, TIE iti place albul.”  Mi-a placut super mult de ea pentru ca am simtit-o foarte calda si de asemenea foarte pasionata de ceea ce face. Mi-a placut de ea ca te privea cu drag.

Fotografiile … superbe, si-mi e tare ciuda ca nu sunt (momentan) nicaieri online, sa ma mai pot hotari care-mi place mai mult, in fiecare zi. Nu ma pricep la detaliile tehnice, am doar o experienta deja in ”a ma da cu parerea”, insa recunosc ca pe extrem de multe as fi vrut sa le iau cu mine:).  Astept urmatorul proiect color. Multumim, Rafi:).
”Toto, we’re not in Tokyo anymore”

Scrie un comentariu

Din categoria Evenimente

Mi-era dor…

Mi-era dor de o zi de toamna cu mult soare.
Mi-era dor sa-mi cumpar carti din anticariat. Nu stiu cand am incetat sa mai fac asta, poate cand am descoperit Elefant-ul, nu-mi dau seama exact, insa imi lipsise enorm sentimentul ala de…. nu stii exact ce cauti, si fiecare carte pe care o alegi si o iei in brate langa cele pe care le-ai ales deja e o adevarata surpriza.  Imi era dor de sentimentul ala: ”Am cartea asta, sis sigur nu o are, hai sa o iau”, sau sentimentul ala de…cumpar cate carti pot duce.
Mi-era dor de carti cu soare

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

”Cel mai frumos roman din lume”

Image

Imi era dor de unteatru.

Si-mi era dor de Nicoleta Lefter.

”Cel mai frumos roman din lume” a fost putin altfel fata de ce ma asteptam.

Nu stiu exact de ce nu m-a dat pe spate, asa cum au facut toate piesele pe care le-am vazut la unteatru.  Ma obisnuisem sa ies de acolo cu sufletul palpitand, de mana cu mine. Si acum am iesit cu el palpitand, dar era totusi in interior.

Actorii au jucat extraordinar. Mi-a placut schimbul de planuri, textul pe care mi l-as dori sa-l am, o adevarata broderie. Mi-a placut pana si decorul, mai ales abajurul ce iti poti imagina ca era facut din codite, multimea de detalii ce a dat piesei consistenta. Pana si afisul mi se pare foarte inteligent (mai ales ca in timpul piesei mi-a dat seama ce sens are ochiul ,de fapt)

A fost insa foarte previzibil finalul.

Il recomand, totusi, si peste ceva vreme sunt convinsa ca o sa mai simt nevoia sa-l mai vad, si nu numai ca joaca Nicoleta Lefter:)

Scrie un comentariu

Din categoria Teatru

”Ce ne spunem cand nu ne vorbim”

Doar vroiam sa imi pun un semn de carte la ziua de azi.

Am terminat de citit si ”Ce ne spunem cand nu ne vorbim”. Am facut atatea acolade pe cartea asta, de ar trebui sa o copiez in proportie de 60 %. Nu simt momentan nevoia sa scriu mai multe despre ea. Inca nu reusesc sa-i dau o forma in cuvinte, in mine si-a capatat o forma bine definita dupa primele 20 pagini. Mi-am luat doza putin masochista din ea in fiecare seara.Nu stiu inca cui sa o recomand si de ce, trebuie sa o las sa se mai sedimenze putin in mine.

Scrie un comentariu

Din categoria Carti

…when did you stop thinking you are beautiful?

M-a impresionat foarte tare. Mai ales ca mi-am dat seama ca fac la fel. Si nu, nu reusesc sa-mi dau seama de cand a inceput fenomenul, insa …
Am incercat sa-mi amintesc cand m-am simtit … frumoasa. Cred ca singura seara in care m-am simtit ca …ratusca cea urata transformata in lebada: dupa ce mi-am vazut pentru prima oara in oglinda tatuajul. Nu-mi putea imagina ceva mai frumos, si nici nu ma puteam imagina ”mai frumoasa”. Era ca si cum ceva din interior iesise la suprafata, ceva care nici macar eu nu stiam ca e atat de…in felul ala.
Tu cand te-ai simtit ”cea mai frumoasa” ultima oara?

Scrie un comentariu

3 Iulie 2013 · 23:01

Tu ce faci cand ploua?

Citesc carti pe care le-am inceput de multa vreme.

Stau cu picioarele pe balcon, sa mi se ude, pana cand mi se face frig.

Fac liste cu…carti pe care trebuie sa le am in biblioteca, carti pe care trebuie sa le fac cadou, carti pe care mi le doresc.

Copiez citate.

Fac curat in dulapuri, renunt la haine pe care nu le port.

Citesc bloguri ce-mi ”cad in mouse”.

Ies cu o umbrela sa simt cum miroase a ploaie si incerc sa nu ma enervez dupa prima masina ce ma face dalmatian cu apa dintr-o balta.

Nu fac nimic din ce ar trebui sa fac intr-o zi ploioasa 🙂

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

”Deseneaza-mi o oaie”

Nu era intr-adevar vorba de a mi se desena o oaie. Insa…sunt oameni in jurul meu, sau mai putin in jurul meu, care reusesc sa faca ce trebuie cand eu simt nevoia sa spun doar ”deseneaza-mi o oaie”. Da, pentru fiecare din noi inseamna altceva. Insa Ruxandra mea astazi..desenandu-mi la propriu, o oaie, si trimitandu-mi-o pe whats app, m-a facut sa… mult prea multe:). Rezumand totul intr-o fraza, m-a facut sa simt sunt sanse mari sa ma intorc la mine. Un mine pe care-l cautam de ceva vreme si nu mai stiam de unde sa incep sa-l caut.

M-am uitat de 15 mii de ori pe zi astazi, la oaia mea… cred ca ar fi cazul sa mi-o pun intr-o rama, undeva la vedere, sa nu uit cum pot da de mine cand simt ca ma pierd.

Image

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

Prea mult suflet …

Prea mult suflet in ultima vreme…

Prea mult pentru ce pot duce. Prea mult suflet.

Am imprumutat unei prietene azi Jurnalul Oanei Pellea. Mi-a fost frica sa-l mai rasfoiesc inainte, o teama de a nu ma gasi pe mine in interior, de a ma identifica cu unele randuri. Desi in ultima vreme am sentimentul ca nu mai stiu ce sunt si ce-mi doresc, doar pentru mine, se pare ca de fapt fug de mine. Altfel nu as putea sa-mi explic.

Ca si acum, cand de vreo 25 min am un mare nod in gat, si ochii in lacrimi de emotie. Marius Manole. Interviu ce l-am simtit ca si pe Jurnalul Oanei.. mustind de suflet. Interviu pe care nu sunt in stare sa-l vad pana la capat, ci din 10 in 10 min mai pun pauza, sa pot digera. Sa ma pot  bucura si emotiona suficient. Nu stiu daca doar sufletul meu ce da pe afara in ultimele saptamani e de vina, insa nu reusesc sa ma detase. E mai mult decat un interviu. E mai mult decat o marturisire. E.. mult mai mult. Mult prea mult pentru o simpla duminica seara

http://www.youtube.com/watch?v=FHb1vO5b6zE

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

Prea mult suflet

Prea mult suflet in ultima vreme…

Prea mult pentru ce pot duce. Prea mult suflet.

Am imprumutat unei prietene azi Jurnalul Oanei Pellea. Mi-a fost frica sa-l mai rasfoiesc inainte, o teama de a nu ma gasi pe mine in interior, de a ma identifica cu unele randuri. Desi in ultima vreme am sentimentul ca nu mai stiu ce sunt si ce-mi doresc, doar pentru mine, se pare ca de fapt fug de mine. Altfel nu as putea sa-mi explic.

Ca si acum, cand de vreo 25 min am un mare nod in gat, si ochii in lacrimi de emotie. Marius Manole. Interviu ce l-am simtit ca si pe Jurnalul Oanei.. mustind de suflet. Interviu pe care nu sunt in stare sa-l vad pana la capat, ci din 10 in 10 min mai pun pauza, sa pot digera. Sa ma pot  bucura si emotiona suficient. Nu stiu daca doar sufletul meu ce da pe afara in ultimele saptamani e de vina, insa nu reusesc sa ma detase. E mai mult decat un interviu. Emai mult decat o marturisire. E.. mult mai mult. Mult prea mult pentru o simpla duminica seara

http://www.youtube.com/watch?v=FHb1vO5b6zE

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

”O moarte usoara” – Simone de Beauvoir

Mai am vreo 3 pagini, dar nu reusesc sa le mai citesc. Chiar m-a zguduit din toate incheieturile cartea asta. Citisem vreo 2 recenzii, dar nu credeam ca poate fi chiar asa. Chiar ma simt de parca in doua ore sau cat mi-a luat sa o citesc am trecut prin toate starile alea. Cat de mici si neinsemnati suntem, si totodata cat de importanti si .. unici. Am inca pielea de gaina.

Scrie un comentariu

Din categoria Carti