Arhive pe etichete: carti

”Combustibilii” – Amelie Nothomb

Image

Mi-a fost tare greu pana m-am convins sa scriu cateva randuri despre ”Combustibilii”. Si asta pentru ca intre timp am mai citit doua carti minunate, despre care nu am apucat sa scriu. De aici si regretul ca voi scrie doar despre o a treia.

Mi-am comandat 3 carti scrise de Amelie Nothomb :”Jurnalul Randunicii”, “‘Combustibilii” si ”Peplum”.  Am citit ”Combustibilii” ca si cum…as fi mancat un desert. Replicile sunt simple, dar inteligente, le-am simtit ca pe o plasa, ca pe o panza de paianjen ce formeaza un intreg. Mi-a placut la nebunie cum este creat Profesorul, cat de bine se observa pe parcursul piesei de teatru cum se dezumanizeaza, cum i se schimba valorile. Pe Daniel l-am simtit creat ca un fel de unealta ca celalalte doua personaje sa se poata manifesta. Marina este neschimbata de la inceput pana la sfarsit, ea simte de la bun inceput ca razboiul (contra dezumanizarii :) ) este pierdut, si reactioneaza conform: este cea care vine cu ideea ca de fapt cartile sunt cel mai bun combustibil pentru a supravietui macar pentru cateva zile in plus. Ea este ispita.  Desi totul se petrece intr-o camera cu cateva scaune si o biblioteca imensa, personajele reusesc sa creeze foarte bine imaginea razboiului de afara, a bibliotecii universitatii, in care exista o multime de tevi, unde iti poti incalzi oasele pana tesatura paltonului miroase a parlit. ”Iadul este frigul”, cum cita Marina dintr-un autor, si in Iad totul se transforma, instinctele primare castiga lupta asupra umanitatii.

Ma tot gandesc, prin absurd, daca ar trebui sa-mi aleg o singura carte din biblioteca, ce as alege.. si care ar fi cele de care m-as lipsi fara niciun regret pentru cateva clipe de caldura.

PS: Dupa terminarea lecturii, mi-am dat seama ca Profesorul, Daniel si Marina sunt de fapt ”Combustibilii”, cartile arse sunt doar un fel de inscenare pentru adevarata combustie…

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Carti

Mi-era dor…

Mi-era dor de o zi de toamna cu mult soare.
Mi-era dor sa-mi cumpar carti din anticariat. Nu stiu cand am incetat sa mai fac asta, poate cand am descoperit Elefant-ul, nu-mi dau seama exact, insa imi lipsise enorm sentimentul ala de…. nu stii exact ce cauti, si fiecare carte pe care o alegi si o iei in brate langa cele pe care le-ai ales deja e o adevarata surpriza.  Imi era dor de sentimentul ala: ”Am cartea asta, sis sigur nu o are, hai sa o iau”, sau sentimentul ala de…cumpar cate carti pot duce.
Mi-era dor de carti cu soare

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

”Ce ne spunem cand nu ne vorbim”

Doar vroiam sa imi pun un semn de carte la ziua de azi.

Am terminat de citit si ”Ce ne spunem cand nu ne vorbim”. Am facut atatea acolade pe cartea asta, de ar trebui sa o copiez in proportie de 60 %. Nu simt momentan nevoia sa scriu mai multe despre ea. Inca nu reusesc sa-i dau o forma in cuvinte, in mine si-a capatat o forma bine definita dupa primele 20 pagini. Mi-am luat doza putin masochista din ea in fiecare seara.Nu stiu inca cui sa o recomand si de ce, trebuie sa o las sa se mai sedimenze putin in mine.

Scrie un comentariu

Din categoria Carti

”O moarte usoara” – Simone de Beauvoir

Mai am vreo 3 pagini, dar nu reusesc sa le mai citesc. Chiar m-a zguduit din toate incheieturile cartea asta. Citisem vreo 2 recenzii, dar nu credeam ca poate fi chiar asa. Chiar ma simt de parca in doua ore sau cat mi-a luat sa o citesc am trecut prin toate starile alea. Cat de mici si neinsemnati suntem, si totodata cat de importanti si .. unici. Am inca pielea de gaina.

Scrie un comentariu

Din categoria Carti

”Dragostea dureaza trei ani” – Frederic Beigbeder

Sincera sa fiu, de la o carte cu un asemenea titlu te astepti la mai multe decat la concluzia de la finalul cartii : ” Sper ca titlul mincinos al acestei carti nu v-a exasperat din cale afara: bineinteles ca dragostea nu dureaza trei ani. Sunt fericit ca m-am inselat.”

Sa ne exaspereze? Din contra: a fost cel care a vandut cartea. Atat. Ma bucur ca nu am cumparat-o, ci am primit-o. O s-o pastrez cu drag, pentru a nu uita ca pentru a reusi trebuie sa stii sa te vinzi 🙂

Glumesc. Sunt convinsa ca nu o sa mai recitesc aceasta carte. Nu a reusit decat sa ma dezamageasca, si asta din cauza titlului care  te face sa te gandesti la o carte  plina de substanta;  nu reuseste sa fie in niciun fel, nu stiu, parca fiecarui capitol ii lipseste continutul. Am terminat-o rapid, ca pe o datorie pe care o aveam eu cu mine. Recunosc, ma simteam putin vinovata ca nu vazusem piesa de teatru cu acelasi nume. Dupa lectura cartii, cu siguranta sentimentul de vinovatie s-a evaporat. Nici macar nu desfiinteaza cum trebuie institutia casniciei. Mi-a lasat impresia unei ciorne, scrise in graba, cu litere mari si spatii imense intre randuri, sa reuseasca sa umple 222 pag cu …nimic. Pentru ca nu cred ca cineva inainte sa citeasca aceasta carte avea senzatia ca dureaza trei ani, sau dupa lectura ei a avut revelatia ca nu-i asa.

De fapt, cred ca aceasta carte e pentru genul de ”public” care se poate regasi in :  ” In primul an cumperi mobila. In al doilea muti mobila. In al treilea imparti mobila.”, sau care crede ca orice relatie are 3 etape: pasiunea, tandretea si plictiseala.

Cei care nu se regasesc mai sus, sigur se regasesc in:

”Cele mai frumoase serbari sunt cele din interiorul nostru.”

2 comentarii

Din categoria Carti

”Eat, Pray, Love” – Elisabeth Gilbert

Nici nu stiu ce sa scriu de cartea asta. Nu m-as fi gandit ca o sa ajung sa o citesc, nu e ”deloc stilul meu”, vorba Alinei, dar se pare ca ”universul” m-a facut sa o citesc, prin diverse intamplari ce mi-au pus cartea in mana la propriu (asta ca sa intru putin in stilul cartii).

Primele pagini mi s-au parut foarte plictisitoare si daca nu as fi fost in tren si nu ar fi fost singura carte necitita, nu cred ca as mai fi scris acum. Mai apoi, de-a lungul lecturii am trecut prin diverse stari. Am simtit-o ca pe o carte usurica tare. Nu mi s-a parut amuzanta atunci cand ar fi trebuit, si nici profunda acolo unde intentiona. Mi s-a parut ca intamplarile puteau fi relatate cu mai multa…viata. Am simtit-o ca si cum ar fi fost plina de praf, si eu am fost nevoita sa citesc pe deasupra. Da, nu a ajuns suficient la mine.

Introducerea despre cum e structurata cartea m-a facut sa am asteptari prea mari. Mi s-a parut tare interesanta ideea de ”japa mala”, si ca asa cum ”japa mala” are 108 margele, asa si cartea are 108 capitole, impartite in 3: Italia, India si Indonezia.  In afara de impartirea in 3, nu am simtit povestea fiecarei”margele” prea bine delimitata. Mi s-a parut doar un mod de a-l vraji pe cititor, fara continut insa.

Mi-a placut excursia in Italia. Pe langa faptul ca ori de cate ori citeam mi se facea foame :P, cartea m-a prins cu…pasiunea lui Liz pentru mancare, prin relatia ei speciala cu pizza, pastele vinul si celalalte bunatati. De asemenea mi-a facut placere modul de a descrie micile descoperiri din Italia: fantanile, tavernele, oamenii.

India nu m-a impresionat foarte tare in schimb. Nu sunt un om religios in sensul clasic al cuvantului. Mi se par de admirat oamenii ce reusesc sa se re/descopere meditand, dar never been there. Am citit capitolul asta mai mult…informativ.

Indonezia insa a fost deja putin cam mult pentru mine. M-am plictisit destul de repede de raiul pe pamant. Mi-a placut insa cum e realizat vraciul, Ketut.

Recunosc ca m-au impresionat cateva episoade din carte:

– in Italia, cand fac un fel de Ziua Recunostintei, si toti multumesc pentru ceva anume;

– in India, cand Liz e pusa sa se suie pe cel mai inalt turn al ashramului, de unde poate vedea intregul sat, si citeste hartiuta primita de la instalatorul poet;

– in Indonezia cand prietena ei, Wayan, afla ca Liz stransese bani de la toti prietenii ei pentru a-i cumpara o casa.

8 comentarii

Din categoria Carti

Spune-mi ce citesti, ca sa-ti spun…ce-am citit – 2011

Mi-a fost destul de greu sa ma adun si sa ma gandesc ce-am citit in anul ce tocmai a trecut. Am citit putin, fara nicio logica a lecturilor. Am inceput 100 de carti, pe majoritatea le-am abandonat, din diverse motive. Asa ca ma pot ”lauda” doar cu:

1 Mary Shelly – Frankenstein

2 Kobo Abe – Femeia nisipurilor

3 Pedro Almodovar – Patty Diphusa

4 Michel Tournier – Piticul Rosu

5 Raymond Queneau – Suntem mereu prea buni cu femeile

6 Simone de Beauvoir- Sangele celorlalti

7 Isaac Asimov- Eu, Robotul

8 Isaac Asimov – Soarele gol

9 Isaac Asimov – O piatra pe cer

10 Eugen Ionescu – teatru, Vol ”Setea si foamea” (recitit)

11 Jean Anouilh – Ciocarlia

12 Albert Camus – Strainul (recitit)

13 John Fowles – Magicianul

14 Georges Simenon – Pisica

15 Georges Simenon – Casa de pe canal

16 Mihail Sebastian – Femei (recitit)

17 Martin Page – M-am hotarat sa devin prost

18 Laurent Graff – O singura fotografie

19 Emil Cioran – Cartea amagirilor

20 Francois Mauriac – Therese Desqueyraux (recitit)

21 John Updike – Viata in inalta societate

22 Tennessee Williams – Un tramvai numit dorinta, Trandafirul tatuat, Pisica pe acoperisul fierbinte, Noaptea iguanei

23 D.H. Lawrence – Amantul doamnei Chatterley

24 John Boyne – Baiatul cu pijamale in dungi

25 Robert Saladrigas – Marea nu e niciodata singura

26 Alexandre Jardin – Fanfan

Sper sa citesc de trei ori mai ”mult” si mai ”bun” anul asta! 🙂

Scrie un comentariu

Din categoria Carti

”Fanfan” – Alexandre Jardin

Povestea ei a inceput cu mult timp in urma, pe vremea in care lucram in Genpact si am aflat ca un coleg de-al meu, Cosmin, o tradusese pentru cei de la Humanitas. Nu i-am acordat atunci atentia necesara, insa am gasit-o vara trecuta, la Bookfest, intr-un morman de carti. M-a apucat un dezgust total…era literatura calcata in picioare…la propriu. Am luat-o acasa si am pus-o la loc de cinste, insa nu am avut puterea sa o citesc pana acum. Citisem despre ea pe net, si ma lasase cu sentimentul ala de … trebuie sa fiu foarte ok eu cu mine pentru a citi acest roman: inca din cela cateva randuri imi dadusem seama ca povestea semana foarte tare cu ceva prin care trecusem, si la care nu mai vroiam sa ma gandesc.

Da, banuiesc ca am citit cartea asta cu atata pasiune deoarece nu am reusit sa depasesc gradul ala al lecturii in care te identifici in diverse fragmente cu unul din personaje.

Abia astept insa momentul in care o s-o mai citeasca cineva cunoscut: sunt chiar curioasa daca m-a fascinat atat de tare doar pentru ca m-am identificat putin cu un personaj, doar pentru ca stiam foarte bine ”sentimentul”, sau pentru ca este intr-adevar un roman reusit.

Cartea mi s-a parut delicioasa. Vroiam sa citesc ceva usor, care sa ma faca sa nu mai las cartea din mana, dar care sa nu fie previzibil, sa nu ma plictiseasca. Am avut parte prin cartea asta de mai mult decat ma asteptam.

Romanul este de fapt povestea  pasiunii lui Alexandre Crusoe, pentru Fanfan Sauvage: scris la persoana I, cu o sinceritate debordanta, cu fragmente de o delicatele incredibila. Nu stiu de ce, dar a reusit sa dea nastere in mine la starea pe care o aveam in urma cu 15 ani, cand citeam ”Invitatia la vals” a lui Drumes; m-am indragosit de acest roman din primele 20 pag.

Un rezumat pe masura se poate gasi pe Buzz…litteraire, iar citatele care m-am impresionat cel mai tare aici.

8 comentarii

Din categoria Carti

”Strainul” – Albert Camus

Mi se intampla tot mai des…

Ma apuc sa citesc o carte, s-o recitesc mai bine zis, si imi dau seama dupa 5 pag ca imi amintesc atat de bine sentimentul cu care m-a lasat, dar nu si continutul. De data asta, e si mai ciudat. M-am apucat sa recitesc ”Strainul”. Nu stiu cum de a reusit, insa m-a lasat cu un sentiment atat de autentic, incat cred ca iar pentru o buna bucata de vreme nu o sa mai pot citi altceva. Incerc sa ma gandesc daca atunci cand l-am citit initial am ramas cu aceeasi stare, si tot ce-mi amintesc e ca l-am terminat intr-o seara caniculara , pe cand stateam in Sabinelor, si ca a trebuit sa ies sa iau o gura de aer dupa terminarea lecturii. Ma intreb cum de nu am retinut mai multe dintr-o carte atat de  ”zguduitoare”, cum de nu mi-a ramas intiparita in minte sentimentul profund care ma domina acum. Memoria mea incepe sa-mi joace feste se pare.

Ce pot spune acum despre lectura?

Un citat luat de pe wikipedia mi se pare foarte sugestiv:

<<Într-un ultim interviu, Albert Camus se justifică astfel:

„Am sintetizat Străinul, acum ceva vreme, printr-o frază de care-mi aduc aminte, deoarece e paradoxală: «În societate, fiecare om ce nu plânge la înmormântarea mamei sale, riscă să fie condamnat la moarte.» Voiam să spun că eroul romanului este condamnat pentru că nu participă la joc. În acest sens, el apare ca un străin societății în care trăiește, zăbovește, rămâne pe dinafara, în suburbiile vieții private, solitare, plină de voluptate. De aceea, cititorii au fost tentați să-l asemene unei epave. Meursault nu se supune regulilor jocului. Răspunsul este simplu: refuză să mintă. ![…] …Cititorul nu s-ar înșela dacă ar vedea în Străinul povestea unui om care, lipsit de orice atitudine eroică, acceptă să moară pentru adevăr. Meursault, pentru mine, nu este o epavă, ci un om sărac și dezgolit, îndrăgostit de soare, fără să lase umbre. Departe de a fi privat de orice sentiment, îl cuprinde o pasiune profundă pentru absolut și adevăr. Mi-a venit, de asemenea, să spun, paradoxal, că am încercat să descriu prin personaj singura cruce/ povară pe care o merităm. Se va înțelege, din ceea ce am explicat, că, fără nicio tentă de blasfemie, doar cu o afecțiune ironică, un artist își rezervă dreptul să-și analizeze personajele din creația sa.”>>

 

Scrie un comentariu

Din categoria Carti

Carti

Nu,de data asta nu o las pe mai tarziu…pentru ca nu o sa mai scriu nimic daca tot aman…

Am primit un sms atat de frumos…incat si acum simt un fior in stomac:
„Zorba a murit, dar o data cu el s-au nascut atat de multe lucruri incat se ingramadesc toate in mine si niciunul nu se pune in cuvinte. Suntem toti atat de diferiti si ne imbogatim reciproc cu cele mai banale trasaturi ale fiintei noastre. Poate viata asta e facuta tocmai pentru a aduna sufletele a mii de Universuri intr-unul singur. Se subintelege ca iti sunt recunoscatoare pt ca mi-ai pus cartea in maini. Noapte buna”
Stiu ca mi s-a parut fascinant cand chiar si sor’mea fusese super incantata de Zorba. Apoi Alinuta…deja vorbeam in citate!
Acum insa e clar ca nu am cum sa dau gres cu cartea asta. Ma simt atat de fericita…daca ma intreaba acum cineva ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, o sa raspund ce-mi spusese un prieten acum cativa ani : „Tu ar trebui sa ai o librarie a ta, sau sa scrii carti pentru copii.” Ce frumos ar fi sa populezi viata oamenilor din jurul tau prin cartile pe care le recomanzi!

PS :
Danule, promit ca dupa sesiune am grija de lecturile tale!

Alinuta, promit ca in weekend ma apuc sa-ti fac „lista cu carti”!

Sis, astept sa-mi povestesti cum ti se pare „Magicianul”! 😀

Laur, promit ca-ti aduc seria Ender!

Doina…astept pareri despre Zorba, iar Radu…abia astept sa aflu pe cine iubesti mai mult…pe Olguta, sau pe Monica!

si Miha…pastram „traditia”, da?:P

3 comentarii

Din categoria Chestii