Arhive pe etichete: fotografie

”Paradoxul Fotografiei” -Annie Ernaux & Marc Marie

S-au scris suficient de multe lucruri despre cartea asta, desi personal nu stiam nimic de ea inainte sa o gasesc parasita pe un raft.  Era tot de la Pandora, si mi-am zis : ”Hai, ia inca o carte usurica, de citit pe tren.”.

Am ramas insa surprinsa, nu e deloc superficiala. Am simtit-o… originala prin continut si prin modalitatea de organizare a capitolelor, intima, fara sa fie absolut deloc vulgara. Sensibila.  Usor de citit.

Ce mi s-a parut interesant e ca a doua zi dupa ce am citit-o simteam nevoia sa vorbesc despre ea, si sa incerc sa-i fac pe oamenii din jurul meu sa o citeasca: de fapt, cred ca sunt curioasa de cum ar fi perceputa de ceilalti, daca fascinatia altora ar fi la fel de mare (desi intitial credeam ca doar lui Rafi ar putea sa-i placa).

Autoarea isi inchieie cartea cu :

” Ma intreb daca nu cumva am explorat si am reunit, pur si simplu, intr-un text, dubla fascinatie pe care am avut-o intotdeauna fata de fotografie si de urmele materiale ale unei prezente. Fascinatie care, pentru mine, mai mult ca niciodata, este cea a timpului.”

Scrie un comentariu

Din categoria Carti

Ozana

„Ce ciudat…

Ma intreb acum de cand nu am mai avut parte de sentimentul asta, de fascinatia asta pe care ti-o poate da o persoana. (Si nu vorbesc de indragosteala aici.) O persoana pe care nu o stiai, si pe care ai descoperit-o mai bine …chiar ieri, la care te-ai gandit inainte sa adormi, simtind-o ca pe …mica ta descoperire din ziua respectiva. O persoana care se exprima atat de bine prin ceea ce face (ma refer la fotografie), incat aveam sentimentul ca o stiu…inainte sa o cunosc, si mi-am dat seama de asta doar in momentul in care  mi-a pus o intrebare super naturala: „ce inseamna pentru tine frumos? pozele? sau felul meu de a simti/gandi?”. Nu vorbisem suficient de multe incat sa imi dau seama cum gandeste, dar stiam ca simte totul intr-un fel extraordinar.”

Asta scrisesem intr-o seara, cu putin inainte de Anul Nou, insa nu am reusit pana acum sa dezvolt subiectul mai bine. Sa nu ma lungesc prea tare, in cateva cuvinte as putea spune asa : un copil silitor, un copil Mare. Un copil al carui talent m-a facut sa ii urmaresc postarile zi de zi. Un copil care pleaca dimineata la scoala, si se intoarce seara acasa, obosit, cu aparatul de gat si cu o fericire imensa in suflet. Un copil plin de emotii, de curiozitate. Un copil super talentat.

Bineeee… Nu ma credeti?

Voila!

http://muresanozana.blogspot.com/

http://www.facebook.com/album.php?id=100000227296023&aid=31045

http://www.facebook.com/album.php?aid=30867&id=100000227296023

PS: Nu am reusit. Vroiam sa aleg niste fotografii, sa fiu mai explicita…nu am reusit, sunt prea faine incat sa vreau/ pot alege.

Enjoy!

5 comentarii

Din categoria Povestea lor

Cine n-are copii…sa-si cumpere:P

Nu stiu de ce…dar a fost primul lucru care mi-a trecut prin minte dupa ce am vazut pictorialul asta:  „Cine n-are copii, sa-si cumpere!”

Pe langa faptul ca mi-a dat asa o stare de… oamenii astia sunt prea stilul meu : nuci de decor, felii de lamaie si bete de scortisoara in loc de globuri, mandarine cu frunzulite, mere coapte in staniol, biscuitei atarnati pe sfoara, suport de lumanare cu stea … fotografiile m-au lasat cu sentimentul de…vreau si eu. Nu decorul… ca asta exista… copilul :)))) Tot ce lipseste ca sa para un basm spus in ajunul Craciunului cred ca e… un semineu:))

Sa revin totusi la fotografii : finally poze faine si de bun gust, cu toate lucrurile mici, dar de maxima importanta, ce transforma Craciunul in sarbatoarea preferata a multora dintre noi. Detalii care conteaza, surprinse migalos.

Matei. O minunatie de bucalat cu carlionti de ingeras, genul ala de copil care te face sa ii zambesti indiferent de cat de aiurea a fost ziua respectiva: fascinatie in fata feliei de lamaie atarnata in pom, concentrare maxima in descoperirea alaturi de prietenul sau a cuburilor, nedumerire in fata popcornului oferit de  fetita, zambet de milioane in fata obiectivului.  Toate surprinse fantastic de bine, totul fiind atat de natural incat ti-l si imaginezi pe Rafi un fel de Sid din Ice Age 3, care ii face sa rada pe cei trei baby-dinosaurs. Nu mai zic ca eu sunt suficient de moarta dupa copii, incat m-a impresionat pana si faptul ca era descult, si ca i se vedeau degetele roz de la picioare 😛

Gata, nu mai scriu nimic. Pozele spun totul: super Mateias, super pictorial, si super atmosfera (chiar se simte) .

 

Mateias

Si totusi…cine n-are copii, sa-si cumpere 🙂 !

Scrie un comentariu

Din categoria Povestea lor

Silviu si Alina

Mi-a venit mie o idee acum cateva saptamani, si rau am facut ca nu am inceput atunci…Si am zis…ok…daca tot „se scrie cand se simte”, hai sa ma uit prin blogul lui,poate ma mai surprinde ceva.

Am ajuns la Silviu si AlinaSi am inceput sa rad:))
Cum de uitasem de ei?

Pe vremuri, cand puricele se potcovea…la toate picioarele si Rafi avea timp de povesti,  ma trezeam in mod regulat, pe mess, cu cate un buzz..si apoi un photo sharing cat casa.  Neavand o „cultura” fotografica, incercam din rasputeri sa fiu cat mai critica (la asta pricepandu-ma excelent), eu suparandu-ma cand ma lua la misto, el enervandu-se cand puneam prea multe intrebari. Toate astea, dupa atatia ani,  au dus intr-un final la o oarecare nevoie a mea de a ma da cu parerea la orice posteaza:)). Nu de a scrie chestii dragute pe blogul lui, ci de avea o parere.

Unul dintre primele pictoriale de cuplu de care imi amintesc…a fost Silviu si Alina. Imi povestise de prietenul lui Silviu, iar intr-o seara m-am trezit cu niste poze alb negru, care m-au lasat oarecum fara cuvinte. Cred ca a fost printre primele dati cand nu mai comentam ca nu imi place cum se vede nu stiu ce maruntis… Am ramas fascinata.  Nu avea legatura cu faptul ca stiam de ei, stiam ca sunt faini, sunt frumosi, sunt isteti… Nu avea legatura ca erau foto alb negru, care pe mine ma impresioneaza mai mult. Ci pur si simplu…nici macar acum nu stiu cu ce avea legatura. Sau poate ar trebui sa recunosc ca sunt niste fotografii ale naibii de faine! Sunt atat de frumosi, fara sa fie artificiali. Sunt atat de haiosi, fara a da in penibil. Sunt atat de expresivi, si se vede atat de bine  cat de calzi sunt pe interior. Poate ca sunt doar superficiala acum, dar eu inca mai sustin ca daca ai niste oameni faini (pe interior, mai ales), poti face imposibilul sa devina posibil.

Rafi!  Te trimitem de urgenta in Iasi, vrem poze cu minunea din viata lor.

PS:  Baietel sau fetita?

2 comentarii

Din categoria Povestea lor