Arhive pe etichete: muzica

Wonderwall

Nici nu-mi vine sa cred de cata vreme nu am mai scris pe blog.  Si cum re-inceputul e mereu dificil, mi-a trecut prin cap sa scriu despre lucrurul care ma obsedeaza cel mai tare in clipa asta:

Uitasem de ea. Uitasem cat de mult imi placuse, cat de mult o purtasem in minte vrand nevrand, ce sentiment aveam ori de cate ori auzeam ”Todaaaay is gonna be the day that they’re gonna throw it back to you..”. Uitasem de bucatica asta de Lidia, de acum nici nu mai stiu cati ani, din care imi amintesc doar ”atmosfera”, ca dintr-o carte pe care am citit-o de multa vreme.

”And all the roads that lead you there are winding
And all the lights that light the way are blinding”

🙂

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

We think too much and feel too little

Mi-ar fi placut sa scriu mai mult…

Mai multe mailuri, mai multe smsuri,mi-as fi dorit sa scriu iar scrisori. Sa scriu mai mult pe blog…

Unele lucruri chiar isi pierd din intensitate daca nu reusesc sa le cuprind in cateva cuvinte. As fi vrut sa scriu de ”noua mea casa”. De Figaro. De Andreea si muzica de vineri seara. De Bastards si de Lift me up Cat. As fi vrut sa scriu de Vama Veche din toamna asta; de povestea tatuajului meu. De ”Magicianul”,”Baiatul cu pijamale in dungi” sau ”Trandafirul tatuat”.  Despre…”Cum iubeste cealalta jumatate”, ”Nils fucked up day”, ‘(Cu)cuienfrunte”, ”Oase pentru Otto”, ”Apolodor” si mai ales despre ”Sta sa ploua”, ”Noi 4” Si ” Ma tot duc”. As fi vrut sa scriu de Lia Bugnar si Dorina Chiriac, sau cum ma re-indragostesc mereu de Oana Pellea.

As fi vrut sa scriu mai multe despre micile/marile mele obsesii din ultima vreme si de toate lucrurile mici ce ma definesc in momentul asta; ar fi trebuit sa scriu de inimioarele din jurul capului meu din toamna asta, fara nicio baza, de fluturasii aia inocenti din stomac, pe care nu credeam ca o sa-i mai simt vreodata; de primii fulgi flocosi din iarna asta, de cum a fost Craciun in ajunul Ajunului…; de momentele in care am fost suficient de lasa incat sa nu fac unele lucruri, sau suficient de barbata sa fac/ recunosc altele. As fi vrut sa scriu de Paris. Si de Ruxandra. . Si de toate lucrurile pe care stiu ca nu o sa le mai simt la fel a doua oara 🙂

Un comentariu

Din categoria Chestii

Enjoy the ride

Ma tot intreb de cateva zile cand o sa ies din starea asta in care nu mai reusesc sa fac mai nimic singura, pentru mine, si doar ma las in continuare stresata de unele lucruri pentru care nu ar trebui sa ma stresez. Sau…sa nu ma stresez atat de tare.

Schimbarile m-au speriat intotdeauna mai mult decat trebuie… Si avand in vedere ca cea de acum se soldeaza si cu unele „deplasari”, nu ma simt foarte confortabil. Nu stiu daca e vorba de prea mult perfectionism, sau doar de o incredere in mine la care ar trebui sa mai lucrez, insa …

Stiu, ar trebui sa ma bucur de perioada asta. Am un om minunat la birou, care imi raspunde la toate intrebarile posibile si imposibile, care nu imi spune: „Lidia, te rog sa pui intrebari mai pertinente, raspunsul la intrebarea asta il poti gasi si singura”. Am trecut cu brio chiar si peste proba de foc „protectia muncii” in Arad, ce a durat 8 ore, si peste „analizele” interminabile, in urma carora nu am lesinat, cum ma asteptam:P. M-au lasat chiar sa imi aleg ziua in care ma intorc din Franta. Ce e in neregula cu mine? :))

Ma enerveaza ca am atatea lucruri de invatat, banuiesc, ca inca nu ma simt ca pestele-n apa, ca am sentimentul ca pana acum ar fi trebuit sa invat mult mai multe. Nu stiu ce sa mai intreb, ce sa mai descopar, ca sa simt ca am invatat suficient de multe lucruri intr-o zi…si ca pot pleca de la munca fara sa imi treaca prin minte in metrou ceva ce simt ca nu stapanesc suficient de bine.

Vreau sa ma apuc sa scriu iar pe blog, sa nu ma mai agit pentru niste lucruri care de fapt sunt foarte ok… numai ca necunoscandu-le suficient de bine, nu ma fac inca sa ma simt…home.  Vreau sa ma intorc un pic mai mult in mine, sa ma comunic mai mult, sa nu renunt la a face unele lucruri doar pentru ca ajung in centru din alta zona a orasului ca inainte, sau pentru ca dimineata ma trezezc cu 30 min mai devreme.

Incep sa ma repet…

Banuiesc ca ar trebui sa nu mai gandesc atat si sa spun sus si tare, just :

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

TiPtiL

Nu cred ca am mai fost asa incantata de o trupa romaneasca…de acum cativa ani, cand am descoperit The Pixels.

Aseara m-am trezit vrand-nevrand cu un search in pagina de youtube, si mi s-a zis: „Hai sa vezi ceva, sunt sigur ca o sa iti placa mult tie! TiPtiL” In general, ma enerveaza afirmatiile de genul, prin simplul fapt ca ma simt oarecum…nevoita sa imi placa. Sau, din contra, imi place ideea ca acel cineva ma stie destul de bine incat merge la sigur cu afirmatia respectiva.  Aseara insa a fost genial:)) Incetasem sa imi duc ideea pe care o incepusem pana la capat, am ramas in fata monitorului fascinata! Am dat muzica tareeee, si pret de cateva piese nu am mai bagat pe nimeni in seama. Vocea Ralucai Staicu chiar te lasa cu gura cascata! Dimineata m-am trezit fredonand o piesa pe care initial nu stiam de unde imi ramasese in minte, ca sa imi dau apoi seama ca erau ei, bineinteles :).

Nu am facut cine stie ce cercetari amanuntite asupra trupei, am gasit doar un interviu cu ei, blogul trupei si profilul  lor pe facebook.

Trebuie insa cat mai curand sa ajung la un concert! Se pare ca urmatorul va fi pe 28 ianuarie, in club Wings.

6 comentarii

Din categoria Chestii