Arhive pe etichete: oameni

”Sa n-aiba tihna vantului si-a ploii”

”Urmasii vostri sa n-aiba tihna vantului si-a ploii…sa n-aveti ce manca…Plateste-le Doamne dupa faptele lor, focul sa va arda, ceafa sa va inece, sa nu va ajunga acasa decat numele… Praful si scrumul sa se-aleaga de voi. Sa fiti hrana viermilor neadormiti ai pamantului. Ceasul mancarii sa-l aflati cu biciul, sa va intoarceti cersetori la vadurile apelor pe unde ati trecut.”

 

minutul…1:53:40

Asta pe vremuri…in loc de ”Jos Basescu”

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

We think too much and feel too little

Mi-ar fi placut sa scriu mai mult…

Mai multe mailuri, mai multe smsuri,mi-as fi dorit sa scriu iar scrisori. Sa scriu mai mult pe blog…

Unele lucruri chiar isi pierd din intensitate daca nu reusesc sa le cuprind in cateva cuvinte. As fi vrut sa scriu de ”noua mea casa”. De Figaro. De Andreea si muzica de vineri seara. De Bastards si de Lift me up Cat. As fi vrut sa scriu de Vama Veche din toamna asta; de povestea tatuajului meu. De ”Magicianul”,”Baiatul cu pijamale in dungi” sau ”Trandafirul tatuat”.  Despre…”Cum iubeste cealalta jumatate”, ”Nils fucked up day”, ‘(Cu)cuienfrunte”, ”Oase pentru Otto”, ”Apolodor” si mai ales despre ”Sta sa ploua”, ”Noi 4” Si ” Ma tot duc”. As fi vrut sa scriu de Lia Bugnar si Dorina Chiriac, sau cum ma re-indragostesc mereu de Oana Pellea.

As fi vrut sa scriu mai multe despre micile/marile mele obsesii din ultima vreme si de toate lucrurile mici ce ma definesc in momentul asta; ar fi trebuit sa scriu de inimioarele din jurul capului meu din toamna asta, fara nicio baza, de fluturasii aia inocenti din stomac, pe care nu credeam ca o sa-i mai simt vreodata; de primii fulgi flocosi din iarna asta, de cum a fost Craciun in ajunul Ajunului…; de momentele in care am fost suficient de lasa incat sa nu fac unele lucruri, sau suficient de barbata sa fac/ recunosc altele. As fi vrut sa scriu de Paris. Si de Ruxandra. . Si de toate lucrurile pe care stiu ca nu o sa le mai simt la fel a doua oara 🙂

Un comentariu

Din categoria Chestii

”…foaaarte delicat, ca totul in viata, altfel n-are haz…”

Sunt o mica lasa. Asta e o noutate pentru mine. Mereu insa ma refugiez in carti, in oameni, doar ca sa nu-mi recunosc unele lucruri. Si pentru ca de data asta m-au suparat oamenii care nu mai cred in Craciun, sau in ce reprezinta Craciunul pentru mine, azi am dat buzna la Oana Pellea. Stiu. Ma repet. Dar in momentul asta sufar de ”prea mult suflet”, si cum da pe afara… macar sa fie intr-un mod constructiv.

Haideti sa ne bucuram ca avem in jurul nostru astfel de Oameni:

Oana Pellea. Profesionistii

Ma tot duc

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

People

E incredibil sentimentul pe care-l ai dupa ce iei din nou legatura cu oameni de care nu mai stii nimic de ani de zile. Oameni importanti pentru tine, oameni care stiau mai multe despre tine decat tu insuti. Oameni pe care simteai ca i-ai pierdut, din cauza unor zeci de km si a faptului ca nu va mai vedeti des. Aveam senzatia ca unele lucruri daca nu sunt spuse atunci cand trebuie, li se pierde valoarea. Insa incep sa ma indoiesc de lucrul asta din ce in ce mai mult.

Sau din contra…oameni de care te-ai atasat brusc, ce au fost in viata ta pentru o perioada, si au iesit din vata ta la fel de brusc cum au intrat: oameni cu care nu stii de ce nu ai mai pastrat legatura, dar in momentul ”regasirii” au fost atat de ”la fel” ca  in zilele in care sufletul se asternea pe tava, la o bere in Lucky, incat ai ramas…breathless.

E atat de intensa toata regasirea asta, cand razi si plangi alaturi de celalalt dupa 2 ani de tacere. Praful nu se depune. Rugina nu isi gaseste locul. Te regasesti in ei ca in niste fotografii de care nici macar nu-ti mai aminteai, dar care sunt atat de reprezentative pentru tine. Si iti masori schimbarea prin ochii lor.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

Carti

Nu,de data asta nu o las pe mai tarziu…pentru ca nu o sa mai scriu nimic daca tot aman…

Am primit un sms atat de frumos…incat si acum simt un fior in stomac:
„Zorba a murit, dar o data cu el s-au nascut atat de multe lucruri incat se ingramadesc toate in mine si niciunul nu se pune in cuvinte. Suntem toti atat de diferiti si ne imbogatim reciproc cu cele mai banale trasaturi ale fiintei noastre. Poate viata asta e facuta tocmai pentru a aduna sufletele a mii de Universuri intr-unul singur. Se subintelege ca iti sunt recunoscatoare pt ca mi-ai pus cartea in maini. Noapte buna”
Stiu ca mi s-a parut fascinant cand chiar si sor’mea fusese super incantata de Zorba. Apoi Alinuta…deja vorbeam in citate!
Acum insa e clar ca nu am cum sa dau gres cu cartea asta. Ma simt atat de fericita…daca ma intreaba acum cineva ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, o sa raspund ce-mi spusese un prieten acum cativa ani : „Tu ar trebui sa ai o librarie a ta, sau sa scrii carti pentru copii.” Ce frumos ar fi sa populezi viata oamenilor din jurul tau prin cartile pe care le recomanzi!

PS :
Danule, promit ca dupa sesiune am grija de lecturile tale!

Alinuta, promit ca in weekend ma apuc sa-ti fac „lista cu carti”!

Sis, astept sa-mi povestesti cum ti se pare „Magicianul”! 😀

Laur, promit ca-ti aduc seria Ender!

Doina…astept pareri despre Zorba, iar Radu…abia astept sa aflu pe cine iubesti mai mult…pe Olguta, sau pe Monica!

si Miha…pastram „traditia”, da?:P

3 comentarii

Din categoria Chestii

BookLand

Mi-am dat seama astazi ca uneori… nu sunt suficient de spontana. Sau de deschisa…sau nu stiu.

Desi aflasem de BookLand de ceva vreme, am uitat cu desavarsire ca azi noapte a fost „Noaptea Alba” in care puteai sa te rasfeti cu cartile editurilor participante. Azi insa mi-am zis: targ de carte, musai trebuie sa ajung!

Bine… Romexpo e locatia mea de suflet, nu o sa neg…si da, de la Romexpo la mall e o diferenta cam mare insa… nu ma asteptam chiar la asta! Ori am prins eu o ora mai …”ciudata”, ori targul asta a reusit sa fie doar un fas.  Nu am inteles oricum de ce un targ de carte intr-un mall. Targ de carte Urban. Ma rog… sunt eu prea conservatoare.

Insa oamenii treceau pe langa standurile cu carti ca pe langa standurile cu parfumuri, cu care esti obisnuit, le stii…le frecventezi cand ai ramas fara/vrei sa faci un cadou.  Sau nici macar! Lee Cooper: full. Pull &Bear: full. Standurile cu carti: goale. Se trecea doar pe langa, lumea arunca o privire doar la cate o plasma sau cel mult la niste carti pentru copii. Si cica se preconizase ca vor ajunge 350.000 persoane la targ. Ma intreb cat la % din cei 350.000 oameni pot enumera 3 edituri participante…

Ok. Sunt rea. Nu m-a impresionat. Ba mai mult, m-a enervat: am simtit ca si cum toate cartile alea, aduse acolo pentru a fi rasfoite, cumparate, iubite, nu erau apreciate deloc! Imi venea sa o iau pe pitzi ce-si sorbea cafeaua sub doua tone de fond de ten, ziua-n amiaza mare si sa ii spun: „Hello, duduie, stii ce e asta? Ia-ti macar un audiobook si vezi cu ce se mananca literatura!”

Si, cu toate ca erau standurile goale, libere pentru a ma plimba ca o floricica, mi-am pierdut rabdarea, am luat doua semne de carte si am plecat sa ne plimbam.

Urat din partea mea, stiu… Poate data viitoare…

Scrie un comentariu

Din categoria Evenimente

Enjoy the ride

Ma tot intreb de cateva zile cand o sa ies din starea asta in care nu mai reusesc sa fac mai nimic singura, pentru mine, si doar ma las in continuare stresata de unele lucruri pentru care nu ar trebui sa ma stresez. Sau…sa nu ma stresez atat de tare.

Schimbarile m-au speriat intotdeauna mai mult decat trebuie… Si avand in vedere ca cea de acum se soldeaza si cu unele „deplasari”, nu ma simt foarte confortabil. Nu stiu daca e vorba de prea mult perfectionism, sau doar de o incredere in mine la care ar trebui sa mai lucrez, insa …

Stiu, ar trebui sa ma bucur de perioada asta. Am un om minunat la birou, care imi raspunde la toate intrebarile posibile si imposibile, care nu imi spune: „Lidia, te rog sa pui intrebari mai pertinente, raspunsul la intrebarea asta il poti gasi si singura”. Am trecut cu brio chiar si peste proba de foc „protectia muncii” in Arad, ce a durat 8 ore, si peste „analizele” interminabile, in urma carora nu am lesinat, cum ma asteptam:P. M-au lasat chiar sa imi aleg ziua in care ma intorc din Franta. Ce e in neregula cu mine? :))

Ma enerveaza ca am atatea lucruri de invatat, banuiesc, ca inca nu ma simt ca pestele-n apa, ca am sentimentul ca pana acum ar fi trebuit sa invat mult mai multe. Nu stiu ce sa mai intreb, ce sa mai descopar, ca sa simt ca am invatat suficient de multe lucruri intr-o zi…si ca pot pleca de la munca fara sa imi treaca prin minte in metrou ceva ce simt ca nu stapanesc suficient de bine.

Vreau sa ma apuc sa scriu iar pe blog, sa nu ma mai agit pentru niste lucruri care de fapt sunt foarte ok… numai ca necunoscandu-le suficient de bine, nu ma fac inca sa ma simt…home.  Vreau sa ma intorc un pic mai mult in mine, sa ma comunic mai mult, sa nu renunt la a face unele lucruri doar pentru ca ajung in centru din alta zona a orasului ca inainte, sau pentru ca dimineata ma trezezc cu 30 min mai devreme.

Incep sa ma repet…

Banuiesc ca ar trebui sa nu mai gandesc atat si sa spun sus si tare, just :

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

Protestez!

Plec si eu…vrand nevrand luna asta din Bucuresti, si cum plec…hop top toate piesele de teatru bune, peste tot:

Micul Print (da, nici mie inca nu imi vine a crede…MICUL PRINT), la Odeon, premiera pe 24.02…eu ma intorc pe 25 😦

Nils Fu**ed Up Day , in Green, normal… pe 7 februarie, exact cand ar trebui sa plec in …prima escapada… 😦

Cum iubeste cealalta jumatate, la Teatrul Mic, pe 10 februarie…cand ar trebui  sa ma intorc in Bucuresti…

Bine, la „Cum iubeste…” am mai fost acum multa vreme… insa ma enerveaza gandul ca daca am chef, nici nu pot sa ma duc:)))

Ok…recunosc… vreau la Micul Print! De fapt, de asta sunt revoltata! De aseara de cand am aflat ca se lucreaza la Micul Print, vorbesc doar despre asta! Iar acum…vazand ca e pe 24 februarie… ih. Dar hai sa fiu realista. Oricum nu as fi gasit bilete la premiera! So…chill. O sa am tot timpul din lume sa ma duc sa il vad! De mai multe ori, chiar! De cate ori vreau!

 

Abia astept!

PS:  Nu aveti voie sa mergeti la Micul Print fara mine!:P

10 comentarii

Din categoria Chestii

”Dinastia Efros”


Cat m-am bucuar ca am castigat o invitatie la teatru! Nu mai castigasem ceva de genul de la un Gaudeamus de acum ani buni, si totul a fost atat de rapid, incat m-am trezit in doua minute cu o invitatie, chiar de pe facebook:)) Mai avusesem o tentativa la finalul lui decembrie de a ajunge la TES (Teatrul Evreiesc de Stat), insa din pacate nu am mai ajuns la „Tragedie Dentara”.

De aceasta data insa am fost la „Dinastia Efros”, un spectacol in limba idis,tradus in romana. Sala a fost goala… la un moment dat, cineva spunea ca s-ar putea sa nu se mai tina piesa. La cat de ger a fost, nici nu e de mirare, aseara chiar am simtit ca urasc iarna din tot sufletul. M-am simtit ciudat la inceput. Mirosea a …teatru vechi, scaunele de lemn, frumos sculptate aveau un fel de prize in manerele de lemn, unde a trebuit sa punem un receptor, din care primeam traducerea in romana. In primele minute am stat cu un deget la urechea fara receptor, sa aud doar traducerea, fara cuvintele in limba idis ce suna atat de ciudat. Nici nu mi-am dat seama cand piesa m-a prins atat de tare, incat nici nu mai simteam ca am un receptor la ureche :).

Mi-a placut mult sala, desi se vede ca nu a mai fost renovata de ceva vreme…are un aer burghez, cu draperiile asortate cu tapetul si culoarea scaunelor, cu lojele mici si cochete. Domnele din personal de un bun simt extraordinar, ne-au facut sa ne simtit bineveniti, chiar daca eram doar o mana de oameni.

Piesa a fost foarte tare. Un subiect mereu actual, indiferent de secolul in care traim, cu niste actori care au dat tot ce au avut mai bun in cele aproape doua ore pe scena. Personajele foarte bine conturate, pe parcursul piesei se transforma mult, intr-o maniera imprevizibila as putea spune. Cine ar fi zis ca doamna Efros, cea in fata carora toti isi plecau capul si orgoliul,va ajunge sa plece din propria casa, din cauza norei parvenite?…

Nu povestesc nimic altceva, merita vazuta!

PS :
Dinastia Efros

De Iacob Gordin

Regia: Kincses Elemer

Cu: Leonie Waldman Eliad, Geni Brenda, Nicolae Calugarita, Lucia Maier, Boris Petroff, Marius Calugarita, Luana Stoica, Alexandra Fasola, Darius Daradici, Alina Tomi, Iolanda Covaci, Viorel Manole, Monica Florescu, Loredana Klein

Scrie un comentariu

Din categoria Teatru

Oana Pellea. Cu sufletul in palme

Imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp

E un fenomen tare ciudat asta. Nu…rasul si plansul in acelasi timp, ci starea pe care o am.

O sa incerc sa nu ma chinui sa exteriorizez foarte mult, deoarece imi e frica de faptul ca s-ar putea sa se duca tot farmecul, toata vraja daca verbalizez prea multe, vreau doar sa scriu cateva randuri fara prea mare importanta pentru altii.

A incepul la „Ma tot duc”. Stiu ca aveam o stare de spirit foarte ciudata inca de la inceputul piesei, iar pe parcurs am simtit asa… ca ma contopesc cu ceva exterior, pe care nu il pot denumi, care m-a facut sa rad si sa plang toata piesa, care m-a facut sa plang tot drumul de la universitate la unirii, pe zapada, prin gheata si balti. Era ceva ce nu semana nici cu bucuria, nici cu tristetea, nu stiu nici macar acum daca plangeam din cauza a ce se proiectase din piesa in mine, sau daca plangeam de emotie. Sau de tristete; nici acum nu stiu. M-a lasat cu „gustul” ala interior cateva zile. Nu, nu mai plangeam, dar era inca acolo si am simtit ca nu o sa dispara niciodata definitiv. Zilele au pus doar un plasture si nu se mai „vedea”.

Apoi mi-am luat „Jurnalul” EI. Si acum mi se face pielea de gaina. Cu cata patima l-am devorat. Cu cata ambitie am subliniat tot ce mi se parea asa…de tinut minte, si cat de mult mi-a venit sa subliniez rand cu rand, pagina cu pagina. Nu stiu daca m-am regasit. Nu stiu ce mi s-a parut asa de fantastic. Sau mai bine zis, nu vreau sa scriu despre asta. Dar am ras si am plans intr-un hal, si mi-a dat sentimentul ala…de frumusete si lumina, pe interior….

Deja devin descriptiva si nu vreau. Am dat insa asta seara peste acelasi sentiment. Am fost mai putin lacrimogena, recunosc, insa … no comment.

O mica minune intr-un link:

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/arte/oana-pellea

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii