Arhive pe etichete: prieteni

People

E incredibil sentimentul pe care-l ai dupa ce iei din nou legatura cu oameni de care nu mai stii nimic de ani de zile. Oameni importanti pentru tine, oameni care stiau mai multe despre tine decat tu insuti. Oameni pe care simteai ca i-ai pierdut, din cauza unor zeci de km si a faptului ca nu va mai vedeti des. Aveam senzatia ca unele lucruri daca nu sunt spuse atunci cand trebuie, li se pierde valoarea. Insa incep sa ma indoiesc de lucrul asta din ce in ce mai mult.

Sau din contra…oameni de care te-ai atasat brusc, ce au fost in viata ta pentru o perioada, si au iesit din vata ta la fel de brusc cum au intrat: oameni cu care nu stii de ce nu ai mai pastrat legatura, dar in momentul ”regasirii” au fost atat de ”la fel” ca  in zilele in care sufletul se asternea pe tava, la o bere in Lucky, incat ai ramas…breathless.

E atat de intensa toata regasirea asta, cand razi si plangi alaturi de celalalt dupa 2 ani de tacere. Praful nu se depune. Rugina nu isi gaseste locul. Te regasesti in ei ca in niste fotografii de care nici macar nu-ti mai aminteai, dar care sunt atat de reprezentative pentru tine. Si iti masori schimbarea prin ochii lor.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

Carti

Nu,de data asta nu o las pe mai tarziu…pentru ca nu o sa mai scriu nimic daca tot aman…

Am primit un sms atat de frumos…incat si acum simt un fior in stomac:
„Zorba a murit, dar o data cu el s-au nascut atat de multe lucruri incat se ingramadesc toate in mine si niciunul nu se pune in cuvinte. Suntem toti atat de diferiti si ne imbogatim reciproc cu cele mai banale trasaturi ale fiintei noastre. Poate viata asta e facuta tocmai pentru a aduna sufletele a mii de Universuri intr-unul singur. Se subintelege ca iti sunt recunoscatoare pt ca mi-ai pus cartea in maini. Noapte buna”
Stiu ca mi s-a parut fascinant cand chiar si sor’mea fusese super incantata de Zorba. Apoi Alinuta…deja vorbeam in citate!
Acum insa e clar ca nu am cum sa dau gres cu cartea asta. Ma simt atat de fericita…daca ma intreaba acum cineva ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, o sa raspund ce-mi spusese un prieten acum cativa ani : „Tu ar trebui sa ai o librarie a ta, sau sa scrii carti pentru copii.” Ce frumos ar fi sa populezi viata oamenilor din jurul tau prin cartile pe care le recomanzi!

PS :
Danule, promit ca dupa sesiune am grija de lecturile tale!

Alinuta, promit ca in weekend ma apuc sa-ti fac „lista cu carti”!

Sis, astept sa-mi povestesti cum ti se pare „Magicianul”! 😀

Laur, promit ca-ti aduc seria Ender!

Doina…astept pareri despre Zorba, iar Radu…abia astept sa aflu pe cine iubesti mai mult…pe Olguta, sau pe Monica!

si Miha…pastram „traditia”, da?:P

3 comentarii

Din categoria Chestii

Chiar nu inteleg.

Chiar nu inteleg.

Nu inteleg deciziile unora.

Nu inteleg detasarea, dupa ce ai fost implicat cu trup si suflet, dupa ce ai luptat, dupa ce ai trecut prin atatea ca sa fie ok, sa fiti impreuna. Nu inteleg cum poti sa alegi ceva gandindu-te doar la viitorul apropiat si sa te ranesti astfel pe tine, si pe cel pe care il iubesti cel mai mult. Nu inteleg cum poti sa mai dormi noaptea. Nu stiu cum de mai poti sa iesi la bere ca si cum nimic nu s-a intamplat, ca si cum decizia luata nu a schimbat nimic in viata ta.

Nu inteleg ce era in mintea ta cand ti-a trecut prin cap prima oara asta. Nu imi vine sa cred ca…chiar se intampla, si vi se intampla voua, nu imi vine sa cred ca e for real! Si ce ma uimeste cel mai tare, e motivul. Bineinteles, oamenii nu trebuie judecati, fiecare cu deciziile si impresiile lui. Insa… credeam ca avem aceleasi valori. Credeam ca atunci cand mi-ai zis “Imi place de X……!”, atunci cand ai luat decizia de a te muta si de a-i schimba si ei “directia”, stiai ce faci, nu mergi pe bajbaite. Credeam ca indiferent de cat de greu o sa fie, o sa fiti impreuna, indiferent de…unde o sa fiti. Dragul meu, o relatie nu e o iesire la o bere: cand te-ai ametit suficient, iti iei jucarelele si pleci acasa, sa tragi un pui de somn. Imi pare rau daca sunt ironica, chiar imi pare rau, insa sunt atat de revoltata…incat chiar m-as tine de cuvant de promisiunea aia…. “Te decapitez daca nu ai grija de ea!”

6 comentarii

Din categoria Chestii

Ozana

„Ce ciudat…

Ma intreb acum de cand nu am mai avut parte de sentimentul asta, de fascinatia asta pe care ti-o poate da o persoana. (Si nu vorbesc de indragosteala aici.) O persoana pe care nu o stiai, si pe care ai descoperit-o mai bine …chiar ieri, la care te-ai gandit inainte sa adormi, simtind-o ca pe …mica ta descoperire din ziua respectiva. O persoana care se exprima atat de bine prin ceea ce face (ma refer la fotografie), incat aveam sentimentul ca o stiu…inainte sa o cunosc, si mi-am dat seama de asta doar in momentul in care  mi-a pus o intrebare super naturala: „ce inseamna pentru tine frumos? pozele? sau felul meu de a simti/gandi?”. Nu vorbisem suficient de multe incat sa imi dau seama cum gandeste, dar stiam ca simte totul intr-un fel extraordinar.”

Asta scrisesem intr-o seara, cu putin inainte de Anul Nou, insa nu am reusit pana acum sa dezvolt subiectul mai bine. Sa nu ma lungesc prea tare, in cateva cuvinte as putea spune asa : un copil silitor, un copil Mare. Un copil al carui talent m-a facut sa ii urmaresc postarile zi de zi. Un copil care pleaca dimineata la scoala, si se intoarce seara acasa, obosit, cu aparatul de gat si cu o fericire imensa in suflet. Un copil plin de emotii, de curiozitate. Un copil super talentat.

Bineeee… Nu ma credeti?

Voila!

http://muresanozana.blogspot.com/

http://www.facebook.com/album.php?id=100000227296023&aid=31045

http://www.facebook.com/album.php?aid=30867&id=100000227296023

PS: Nu am reusit. Vroiam sa aleg niste fotografii, sa fiu mai explicita…nu am reusit, sunt prea faine incat sa vreau/ pot alege.

Enjoy!

5 comentarii

Din categoria Povestea lor

Love at first…

Ma atasez destul de repede de oameni.Banuiesc ca e un defect, ca doar in societatea noastra trebuie sa …socializezi, nu sa pui suflet in fiecare individ care intra vrand nevrand in viata ta. Cu toate astea, de data asta a fost mult prea ciudat. Mult prea rapid. Mult prea…surprinzator de impresionant.

Mereu am mers pe ideea ca prietenii sunt la fel de importanti ca si familia. Ba mai mult, ajungi sa iti petreci mai mult timp cu prietenii, sa fie mai pusi la curent cu intamplarile prin care treci, cu trairile tale, decat e familia. Si ajungi sa ii simti foarte”de-ai tai”, foarte apropiati. Dar totusi…asta se intampla dupa ce ii cunosti. De ceva vreme. Dupa ce ti-au demonstrat ca sunt de incredere, dupa ce ai simtit ca le poti spune orice, dupa ce ati trecut prin niste lucruri care v-au legat intr-un fel care nu poate fi descris in cuvinte.

Dar ce te faci cand iti dai seama ca intr-o saptamana de stat…niste ore la birou, oamenii aia sunt foarte importanti pentru tine. Ca iti pasa daca si-au impodobit bradutul acasa, ca te intereseaza ce mai face nepotelul de care au grija, sau daca fetita a mai spus vreo “ minunatie” invatata la gradinita. Si nu o faci din politete, sau din dorinta de a te apropia de ei. Ci pur si simplu e sentimentul ala, ca esti acolo, alaturi de ei de cand e lumea, si ca iti pasa. Fara sa iti explici cum s-a ajuns la asta, mai ales ca tu de obicei…in primele saptamani esti mai retrasa si incerci sa analizezi terenul, fara a te arunca asa, cu tot sufletul inainte.

Se pare ca nu are importanta unde ii cunosti. Nu conteaza ca ti-au fost prezentati de un prieten comun , in Lucky, la o bere…si dupa trei ore de vorba simteai ca le poti povesti orice; sau ca i-ai cunoscut la birou, iar dupa o cafea de doua ore in bucatarie, te simteai ca acasa. Conteaza calitatea pe care simti ca o are omul respectiv. Altfel nu imi pot explica “that crush”.

Sau poate ca sunt inca o visatoare si de fapt toata lumea din jur e rau intentionata, si o sa ma lovesc in curand, din nou, cu capul de pragul de sus. Pana atunci insa, imi traiesc mica minune:)

Un comentariu

Din categoria Chestii

De ce iubiti femeile

Cat de greu mi s-a parut sa cumpar o carte „pentru metrou” unui prieten care nu mai avusese timp sa citeasca de ceva vreme. Dupa multe rationamente, si dupa lupta din mine:  „nu ii lua o carte pe care ti-ai fi dorit sa o primesti tu”…  dupa cateva intamplari… m-am trezit in brate cu „De ce iubim femeile”.

La urma urmei…cartea ar trebui sa se adreseze barbatilor.  Ajunsa acasa, am avut sentimentul ala de… cred ca mai dau fuga intr-o librarie sa mai iau o carte.  Cum i-ar sta unui tip in metrou cititind…”De ce iubim femeile”? E clar ca toate tipele din jurul lui ar fi cu ochii pe titlul cartii, cu zambetul pe buze. Apreciativ sau din contra, ramane de vazut. Cu toate astea….de ce iubiti femeile? Doar pentru :

„Iubim femeile pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.” (Mircea Cartarescu)

Voi de ce mai iubiti femeile?

8 comentarii

Din categoria Chestii

Sa ne tot vedem joi

Universitate. Magazine. Dezgust stradal. Cunostinte vechi, prea vechi.
Lucky. Draperii rosii. O Miki. Un meniu. Ceai de vanilie si caramel. Fata memorabila. Prezent, trecut si viitor. Si iar prezent. Aceiasi oameni. Bere fara pahar. Scoala de fotografie, sertarul de cuvinte, a scrie o carte, agenda, blog. Comoditate. Colegi de apartament. Motivatie. Vise implinite. Aprecieri. Identitate.
Supergirl.
Photo wedding. Provocari. Green Apple Amintiri din copilarie Petala de carnetel.
A tremura de frig. Metrou. Ras infundat. Multumesc

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

Revedere

Nu v-ati mai intalnit de cateva luni. Nici nu mai stii ce o sa  ii spui…messul sau telefonul nu reusesc mereu sa surprinda nuantele. Iar voi erati construite din…nuante. Ajungi mai devreme la “intalnire”, si simti ca nu mai ai rabdare. De ce naiba ai lasat sa treaca atata vreme?
In primele secunde nici nu stii ce sa ii spui, vorbiti de trafic, de ce ati facut ieri si de ce va aminteste locul in care v-ati vazut. Dupa o tigara deja lucrurile revin la normal: are aceeasi bascheti haiosi, aceleasi bucle de copil adorabil si acelasi ras molipsitor. Va povestiti cate in luna si in stele, vorbiti de catei, intamplari, amintiri, prieteni, baieti, dezamagiri, sperante, secrete.  Va imprieteniti cu copiii si cateii de la mesele vecine, va faceti planuri ca a doua zi va imprumutati carti si plecati acasa.

Pe drum…iei o frunza, la intamplare. Ai sentimentul ca doar ea poate intelege totul. Doar ea poate sa inteleaga frumusetea zilei de azi.

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

What if

Se spune ca prietenii sunt de fapt familia pe care ti-ai ales-o. Prietenii buni. Cei care ti-au fost alaturi atunci cand ai avut nevoie, cei care iti aduceau pastile cand erai bolnav, care veneau la miezul noptii cu o punga de nuci doar sa te faca sa zambesti, cei care te-au tinut de mana cand a murit ceva in tine, sau care te-au imbratisat cand le-ai marturisit ca iubesti din nou. Ii alegi…sau…te aleg, si sunt ai tai pentru totdeauna.
Iar cand lucrurile se schimba, si te dezamagesc? De multe ori. De prea multe ori. Cand totul in tine iti spune…give up. Ranesc prea mult, nu merita.
Se intampla asta. Mereu. E in firea lucrurilor. Numai ca ce e ciudat e ca nu trece. Prietenia nu e ca indragosteala. Timpul nu le rezolva pe toate, chiar daca dispar din viata ta.
Ce faci insa in momentul in care iti dai seama ca in sufletul tau raman la fel de importanti?…

5 comentarii

Din categoria Chestii