Nu racesc prea usor, dar si cand racesc…ma tine. Dupa ce abia imi trecuse, m-a apucat iar, si dupa a doua raceala…puteam sa jur…asta a fost pentru iarna asta. Dar…se pare ca nu.
Durere acuta de gat. Amigdale inflamate cat Casa Poporului. Lipsa de voce. Dureri musculare. Depresie la gandul ca sunt o mare leguma fara voce chiar! Ajung sa imi doresc sa fiu doar racita, fara gatul plin de jar. Dupa ultima experienta cu antibioticele…imi spun: gata, trebuie sa caut pe net, 100 de leacuri naturiste / babesti, sa vad cum fac sa scap.
Gasesc tot felul de ciudatenii, care mai de care mai pline de laude, pe 100 de forumuri : tabasco in apa, bicarbonat de sodiu, otet de mere, praz, pastile de usturoi etc. Dupa mai multe intrebari in stanga si dreapta ma hotarasc, cel mai bun remediu : gargara cu sare.
Pregatesc conform retetei un pahar de apa calda (paharut la mine, sa fie totul mai concentrat, sa treaca mai repede!), in care dizolv o jumatate de lingurita de sare mare. Stau putin sa ma obisnuiesc psihic cu ideea, si gata, imi fac curaj: cat de rau poate sa fie?!
Iau o gura de apa din pahar….las capul pe spate si ma buseste o idee:
„Si acum? Ce fac? Ce litera trebuie sa spun cand fac gargara?”
Nu e ca si cum…am mai facut asta vreodata. Am vazut cum se face. Ok, nu-i mare lucru. Dar pe net scria ca trebuie sa faci astfel incat sa fie cat mai adanca gargara, sa ajunga cat mai aproape de amigdale apa cu sare. WTF:))) Toate astea mi-au trecut intr-o fractiune de secunda prin minte, dupa care m-a busit rasul. La propriu. Si am inghitit si toata apa cu sare. Bad Lidia. De la a doua incercare am inceput sa ma perfectionez, cate o vocala pentru fiecare amigdala, o adevarata arta gargara asta.
Si pana la urma… ce litera trebuie sa spui cand faci gargara? Ca tot nu stiu exact 😛