Arhive pe etichete: ras

People

E incredibil sentimentul pe care-l ai dupa ce iei din nou legatura cu oameni de care nu mai stii nimic de ani de zile. Oameni importanti pentru tine, oameni care stiau mai multe despre tine decat tu insuti. Oameni pe care simteai ca i-ai pierdut, din cauza unor zeci de km si a faptului ca nu va mai vedeti des. Aveam senzatia ca unele lucruri daca nu sunt spuse atunci cand trebuie, li se pierde valoarea. Insa incep sa ma indoiesc de lucrul asta din ce in ce mai mult.

Sau din contra…oameni de care te-ai atasat brusc, ce au fost in viata ta pentru o perioada, si au iesit din vata ta la fel de brusc cum au intrat: oameni cu care nu stii de ce nu ai mai pastrat legatura, dar in momentul ”regasirii” au fost atat de ”la fel” ca  in zilele in care sufletul se asternea pe tava, la o bere in Lucky, incat ai ramas…breathless.

E atat de intensa toata regasirea asta, cand razi si plangi alaturi de celalalt dupa 2 ani de tacere. Praful nu se depune. Rugina nu isi gaseste locul. Te regasesti in ei ca in niste fotografii de care nici macar nu-ti mai aminteai, dar care sunt atat de reprezentative pentru tine. Si iti masori schimbarea prin ochii lor.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

„1 e cel mai singur numar”

”1 e cel mai singur numar”. Nu stiu cum de mi-a trecut asta prin cap…  Stiu expresia de la Bogdan, de acum multi ani, nu am mai auzit-o de atunci, insa acum a iesit la suprafata, parca sa cuprinda toata starea de spirit pe care o am.

Sunt foarte putine momentele in care m-am simtit…1. Marile bucurii, marile surprize, marile dezamagiri…marile evenimente din viata ta le traiesti singur. Desi toata lumea e acolo alaturi de tine, in marile ”trairi” iti dai seama ca existi doar tu. Existenta celorlalti nu o mai percepi asa cum ar trebui, si iti dai seama ca esti 1. Esti singur. Sunt cateva secunde in care you don’t give a damn de altcineva in afara de tine, moment in care traiesti cu o intensitate mai mare totul. Te simti…mai viu.

Nu stiu de unde am tras concluzia asta…nici macar nu mai stiu sensul initial al ”1 e cel mai singur numar”. Si ma simt suficient de ”1” acum incat sa-mi permit sa nu-mi duc pledoaria pana la capat.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii

Ce litera trebuie sa spui cand faci gargara?

Nu racesc prea usor, dar si cand racesc…ma tine. Dupa ce abia imi trecuse, m-a apucat iar, si dupa a doua raceala…puteam sa jur…asta a fost pentru iarna asta. Dar…se pare ca nu.

Durere acuta de gat.  Amigdale inflamate cat Casa Poporului. Lipsa de voce. Dureri musculare. Depresie la gandul ca sunt o mare leguma fara voce chiar! Ajung sa imi doresc sa fiu doar racita, fara gatul plin de jar. Dupa ultima experienta cu antibioticele…imi spun: gata, trebuie sa caut pe net, 100 de leacuri naturiste / babesti, sa vad cum fac sa scap.

Gasesc tot felul de ciudatenii, care mai de care mai pline de laude, pe 100 de forumuri : tabasco in apa, bicarbonat de sodiu, otet de mere, praz, pastile de usturoi etc. Dupa mai multe intrebari in stanga si dreapta ma hotarasc, cel mai bun remediu : gargara cu sare.

Pregatesc conform retetei un pahar de apa calda (paharut la mine, sa fie totul mai concentrat, sa treaca mai repede!), in care dizolv o jumatate de lingurita de sare mare.  Stau putin sa ma obisnuiesc psihic cu ideea, si gata, imi fac curaj: cat de rau poate sa fie?!

Iau o gura de apa din pahar….las capul pe spate si ma buseste o idee:
„Si acum? Ce fac? Ce litera trebuie sa spun cand fac gargara?”

Nu e ca si cum…am mai facut asta vreodata. Am vazut cum se face. Ok, nu-i mare lucru. Dar pe net scria ca trebuie sa faci astfel incat sa fie cat mai adanca gargara, sa ajunga cat mai aproape de amigdale apa cu sare. WTF:))) Toate astea mi-au trecut intr-o fractiune de secunda prin minte, dupa care m-a busit rasul. La propriu. Si am inghitit si toata apa cu sare. Bad Lidia. De la a doua incercare am inceput sa ma perfectionez, cate o vocala pentru fiecare amigdala, o adevarata arta gargara asta.

Si pana la urma… ce litera trebuie sa spui cand faci gargara? Ca tot nu stiu exact 😛

4 comentarii

Din categoria Chestii

Oana Pellea. Cu sufletul in palme

Imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp

E un fenomen tare ciudat asta. Nu…rasul si plansul in acelasi timp, ci starea pe care o am.

O sa incerc sa nu ma chinui sa exteriorizez foarte mult, deoarece imi e frica de faptul ca s-ar putea sa se duca tot farmecul, toata vraja daca verbalizez prea multe, vreau doar sa scriu cateva randuri fara prea mare importanta pentru altii.

A incepul la „Ma tot duc”. Stiu ca aveam o stare de spirit foarte ciudata inca de la inceputul piesei, iar pe parcurs am simtit asa… ca ma contopesc cu ceva exterior, pe care nu il pot denumi, care m-a facut sa rad si sa plang toata piesa, care m-a facut sa plang tot drumul de la universitate la unirii, pe zapada, prin gheata si balti. Era ceva ce nu semana nici cu bucuria, nici cu tristetea, nu stiu nici macar acum daca plangeam din cauza a ce se proiectase din piesa in mine, sau daca plangeam de emotie. Sau de tristete; nici acum nu stiu. M-a lasat cu „gustul” ala interior cateva zile. Nu, nu mai plangeam, dar era inca acolo si am simtit ca nu o sa dispara niciodata definitiv. Zilele au pus doar un plasture si nu se mai „vedea”.

Apoi mi-am luat „Jurnalul” EI. Si acum mi se face pielea de gaina. Cu cata patima l-am devorat. Cu cata ambitie am subliniat tot ce mi se parea asa…de tinut minte, si cat de mult mi-a venit sa subliniez rand cu rand, pagina cu pagina. Nu stiu daca m-am regasit. Nu stiu ce mi s-a parut asa de fantastic. Sau mai bine zis, nu vreau sa scriu despre asta. Dar am ras si am plans intr-un hal, si mi-a dat sentimentul ala…de frumusete si lumina, pe interior….

Deja devin descriptiva si nu vreau. Am dat insa asta seara peste acelasi sentiment. Am fost mai putin lacrimogena, recunosc, insa … no comment.

O mica minune intr-un link:

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/arte/oana-pellea

Scrie un comentariu

Din categoria Chestii